Dacă eşti băiat, gândeşte-te pe lângă câte fete ai trecut - TopicsExpress



          

Dacă eşti băiat, gândeşte-te pe lângă câte fete ai trecut pe stradă. Multe, nu? Poate erau scunde sau plinuţe. Brunete sau roşcate. Ori blonde. Cu ochii mari şi migdalaţi. Poate cu buzele în formă de inimă. Cu câţiva pistrui sub ochi. Poate cu obrajii roşii. Poate aveau umerii laţi. Sau poate miroseau a portocală. Poate mergeau cu capul în pământ, sfioase. Sau poate erau creţe. Nu ai observat toate astea, nu? Toate aveau un băiat în gând. Poate sufereau gândindu-se la el. Sau poate abia aşteptau să se întâlnească cu el. Sau poate aşteptau pe cineva care să le vindece rănile. Poate te aşteptau pe tine. Nu te-ai gândit la asta, nu-i aşa? Poate într-o zi, una dintre acele fete pe lângă care ai trecut nepăsător pe stradă, va fi mama copiilor tăi. Şi atunci? Atunci ce? Atunci îi vei şti toate liniile, toate mişcările. Vei şti că parfumul ei miroase a portocală şi că are câte 9 pistrui pe fiecare obraz. Vei şti că noaptea se trezeşte să bea apă şi-i vei recunoaşte paşii atunci când intră în casă. O vei aştepta să vină de la muncă, pe o canapea veche, uitându-te la meci şi savurând o bere. Ea îţi va da să mănânci, pentru că tu ai fost prea ocupat cu meciul ca să îţi pui singur. Va aştepta să o săruţi, dar ţie ţi-ar fi mult prea foame să te mai gândeşti la asta. Tu te vei întoarce pe canapea, iar ea va merge la duş, va plânge, iar apoi se va aşteza lângă tine în pat. Vei stinge veioza de pe noptieră, iar apoi vei face dragoste cu ea rapid, fără să-ţi pese de ce simte ea, iar apoi te vei culca. Veţi repeta aceeaşi rutină ani de-a rândul până când, într-o zi te vei trezi dimineaţă şi nu o vei găsi lângă tine în pat. Vei merge în bucătărie, în sufragerie, afară, în hol, iar când vei deschide uşa de la baie, o vei găsi zăcând pe jos, cu lacrimi în obraz, cu privirea spre uşă. Te-a aşteptat să vii, să îi fii alături şi tu măcar o dată. Şi atunci plângi şi îţi vine să te dai cu capul de pereţi, şi urli, şi o învinuieşti că te-a lăsat. Şi eşti singur. Şi e trist. E trist pentru că o casă fără femeie e o casă ce stă să se dărâme, fără fundaţie. Fiindcă ea făcea toate să meargă. Ea era fundaţia.
Posted on: Sun, 21 Jul 2013 17:51:01 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015