Dacă nu reacţionăm acum, în ultimul minut al ceasului al doisprezecelea, vom fi, în continuare, aceeaşi mulţime ignorantă, care se ghidează după proverbul, nesănătos: „Mai bine cu răul, decât cu foarte răul". S-ar părea că răul a cuprins tot mai multe state, dar trebuie să mai şi sperăm. Cu timpul, răul va dispărea. Au dispărut ele civilizaţii, va dispărea şi acest sanguinar al umanităţii. Peste populaţia noastră au trecut mulţi năvălitori, vor trece şi aceştia. Românul este rezistent. Dar, pentru a rezista, trebuie să cunoaştem şi cine ne este duşmanul, care ne ameninţă existenţa. România a fost de totdeauna un azil al celor ce căutau un refugiu în ţara noastră, pentru a scăpa de persecuţiile care le ameninţau libertatea şi chiar viaţa. Guvernanţii noştri i-au ajutat moral şi - cu îndestulare - material, neglijând, nu o dată, populaţia autohtonă, pauperizată. Cei ce ne-au condus ţara au fost întotdeauna - cum sunt şi astăzi - deosebit de ospitalieri pentru străini, deosebit de buni, de înţelegători cu nevoile acestora, dar tot atât de nepăsători cu populaţia autohtonă, condusă de ei. Ajutoare materiale şi facilităţi străinilor veniţi şi aciuaţi, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă în ţara noastră, ori stabiliţi definitiv, au fost acordate cu nemiluita. Au oferit „ajutoare" şi săracilor din alte state ale lumii.. De exemplu, după războiul din Irak, dus de către SUA şi Anglia, (cu concursul militar şi al României) s-au trimis 28 tone de medicamente şi îmbrăcăminte, iar la noi, în România, spitalele nu aveau, în acea perioadă, nici seringi. Nu mai vorbesc de „criza" de medicamente gratuite sau compensate (altă hoţie guvernamentală)... Aşadar, ultimii preşedinţi ai ţării, prim-miniştri, miniştri şi majoritatea parlamentarilor de ieri şi de astăzi, au fost şi sunt darnici cu străinii, iar foarte mulţi români mănâncă din resturile de alimente, stricate, din tomberoane! Am văzut intelectuali pensionari (cu pensii de mizerie), care merg în biserici - în sâmbetele morţilor şi sărbătorile religioase, când se fac pomeni - şi aşteaptă tăcuţi, modeşti (le este ruşine să ceară), un pacheţel cu un pic de pomană.
Posted on: Wed, 26 Jun 2013 14:13:38 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015