“De abia deveniseră în anul 1919 observabile nişte semne de - TopicsExpress



          

“De abia deveniseră în anul 1919 observabile nişte semne de pacificare incipientă, când din nord ameninţă un nou duşman : bolşevismul. Pentru a ferici ţara vecină cu această îndoielnică “faptă culturală”, Armata Roşie condusă de către ungurul Bela Kun, comisar al poporului, pătrunsese în marş în Romînia. Totuşi nu a fost în stare de mai mult de un atac asupra românilor staţionaţi pe Tisa, căci aceştia, în ciuda epuizării lor fizice, au atacat-o acum în propria ţară. Bucuroasă de râvnitul ajutor la scuturarea jugului roşu, populaţia din multe oraşe- chiar şi din Budapesta- i-a salutat pe soldaţii români ca pe eliberatori şi i-a acoperit sub ploaie de flori. Nu Horthy, ci armatele regelui român Ferdinand I au silit bolşevismul din Ungaria să îngenuncheze. În condiţiile proastei gospodăriri patronate de bolşevici, la Budapesta era foamete. La două zile după intrarea românilor, generalul comandant Mărdărescu a creat bucătării populare gratuite pentru cei nevoiaşi şi a organizat un transport zilnic de alimente din Transilvania şi din vechiul regat. Ca urmare a războiului epuizant, în halele din Budapesta nu se ma găseau nici unt, nici canre. În schimb, la opt zile după intrarea românilor puteai să vezi piramide întregi de unt, calupuri de brânză, vagoane de carne, legume şi fructe – exact ca în cea mai fericită perioadă de pace ! Până acum, meritul Regelui Ferdinand şi al armatei sale în eliberarea Ungariei de bolşevism şi în salvarea unei populaţii înfometate, până de curând ostile, a fost apreciat mult prea puţin. Înţeleptul rege îşi propusese să doboare bolşevismul cu forţa armelor înainte ca scânteia acestei mişcări lipsite de cultură si credinţă, el a fost primul care a sesizat la timp pericolul mişcării respective! Când România a fost atacată de bolşevici la Nistru şi la Tisa, el a declarat în termeni categorici : „Dacă rezistenţa noastră nu este eficace, atunci existenţa Europei este ameninţată ! „ Sporadic, prestaţia uriaşă a României a fost recunoscută chiar şi la data aceea. La 1 august 1919, în secţia de presă a legaţiei regale române din Berna, prinţul Windischgratz – o rudă apropiată a dinastiei imperiale austriece şi, timp de ani de zile, ministru al monarhiei dunărene – a declarat :” Cu plăcere mi-aş fi dat viaţa pentru apărarea Transilvaniei în serviciul patriei mele, dar soarta nu m-a socotit vrednic de această fericire. Acum mă bucur de acest lucru, căci prefer să trăiesc şi să văd şi eu cum la Budapesta românii doboară bolşevismul şi pe Bela Kun, căpetenia lui. Trăim , intr-adevăr un moment de importanţă istorică !” Cam în acelaşi timp, contele ungur Andrassy, important om de stat, declara intr-o convorbire cu Pălăceanu, plenipotenţiarul român la Berna : „Românii au ocupat în prezent o mare parte a Ungariei. Groaznic a suferit ţara noastră sub dominaţia bolşevică impusă ei de către o mînă de obsedaţi. Faptul că această domnie a putut să se menţină cinci luni de zile nu se poate explica decât prin starea de descurajare şi dezorganizare în care s-a găsit nefericita noastră ţară. Ar exista un mijloc pentru a ajunge la o înţelegere reală şi la relaţii bune între două ţări :dacă România ar consimţi să se descotorogească definitiv de bolşevici. Ea nu trebuie decat să nu recunoască noul guvern de la Budapesta, guvern care este un substitut al celui anarhist al lui Bela Kun, şi chiar să ceară – şi România are mijloacele de a-şi impune punctul de vedere – formarea unui guvern care să reprezinte efectiv Ungaria şi să fie alcătuit din membri ai burgheziei, din ţărani şi, de asemenea, din socialişti…” Contele Andrassy şi prinţul de Windischgratz i-au dat plenipotenţiarului asigurarea că Ungariua s-a împăcat defenitiv cu pierderea provinciilor ei anexate României şi nutreşte pentru viitor dorinţa să se dezvolte paşnic în teritoriul ce i-a rămas şi să întreţină relaţii bune cu vecinii ei, în special cu România. din capitolul – „Politica externă a României sub regele Ferdinand I” a carţii „Ferdinand I – Intemeietorul României Mari „ pag.261-263 de Eugen Wolbe, apărută in Editura Humanitas. “Putem si trebuie sa fim prieteni” ! Stelian R.
Posted on: Tue, 13 Aug 2013 18:04:41 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015