Declarație politică Libertatea de exprimare a presei – între ciocan și nicovală Pare că în România europeană a anului 2013, conflictele care au la bază libertatea de exprimare sunt din ce în ce mai dese și consider că este necesar să punctez câteva idei referitoare la atitudinea pe care ar trebui sa o adoptam în vederea rezolvării lor. Dacă aruncăm o privire fugitivă asupra problematicii libertății presei în societatea actuală, cred că putem observa cu toții nereguli care ajung să afecteze realitatea cotidiană. De aceea, am ales să vorbesc astăzi despre presiunile la care această presupusă a patra putere a statului, este subjugată. Libertatea presei nu presupune doar recunoașterea dreptului jurnalistului de a căuta informații și de a exprima opinii, ci presupune și asumarea rolului de a înregistra și exprima evenimentele într-o formă cât mai exactă și conformă cu importanța acestora. Modul în care presa informează publicul larg este cu atât mai important cu cât datoria acesteia este de a elimina confuziile, complicarea datelor realității sau scăparea unor fapte esențiale. Fiind considerată “expresie a națiunii”, presa reprezintă liantul între populație și aparatul de conducere. Înaintea oricărui conflict de orice natură între aceasta și reprezentanți ai statului sau oameni de afaceri, presa trebuie văzută ca ceea ce este de fapt: câine de pază. Trebuie ținut cont de faptul că presa este cea care semnalează nereguli și cataloghează atitudini. Este imposibil ca acest fapt să nu atragă cu sine și reacții negative, reacții de dezaprobare sau dezmințire, care să stea la baza unor conflicte ulterioare. Fiecare politician în parte, fiecare personaj public își asumă zi de zi responsabilitatea pentru imaginea sa, pentru ceea ce spune și face, pentru ceea ce susține iar presa nu poate fi condamnată pentru toate alegerile sau pașii greșiti pe care noi, din funcțiile noastre, nu îi putem prevedea. Sunt situații normale în care presa este obligată să tragă un semnal de alarmă chiar dacă asta se întâmplă să nemulțumească. Trebuie să ne salvăm integritatea și să putem fi capabili să acceptăm critici, să putem fi capabili să răspundem pertinent la întrebările care ne sunt adresate zilnic. Chiar dacă acestea sunt situații pe care trebuie să le acceptăm, totuși, libertatea presei nu poate fi invocată abuziv sau excesiv. Libertatea presei, prezumția de nevinovăție, dosarul politic, sunt termeni la care se apelează din ce în ce mai des dar nu sunt termeni care să descrie neapărat realitatea. Suntem bombardați de informații, de acuzații și de reacții pro sau contra; important este ca acestea să fie probate și demonstrate iar presa are nevoie de spațiul propice pentru a-și desfășura activitatea. Nu trebuie să existe un lanț la gâtul acesteia pentru a fi strunită la orice pas pe care unii sau alții îl consideră ca fiind nepotrivit. Nu putem cataloga orice a acțiune a presei ca fiind din start manifestată cu rea-voință. Nu se poate pune pumnul în gura presei așa cum nici presa nu poate abuza de menirea sa de observator. În felul acesta vom ajunge să trăim o realitatea denaturată pe care cetățenii nici nu o vor putea înțelege nici nu o vor putea accepta. Jurnalistul nu deține adevărul suprem dar nici nu poate fi acuzat că transmite informația în proporții denaturate. Presa trebuie să îndeplinească rolul de apărător al valorilor democratice iar jurnalistul este dator să semnaleze neglijenţa, injustiţia şi abuzul de orice fel. Nu putem considera că întreaga presă din România a devenit o sursă de scandal dar nici nu trebuie să trecem prea ușor cu vederea aplecarea acesteia asupra unor conflicte fabricate sau minore. Trebuie să ne punem încrederea în imparțialitatea jurnalistului modern chiar dacă acest lucru pare aproape imposibil. Avem nevoie de o bază, de un punct de plecare în bătălia noastră împotriva apucăturilor necinstite atât din presă cât și din politică. Educarea publicului trebuie să plece de sus, noi suntem cei care pot da un exemplu! Avem dreptul și trebuie să învățăm să primim și informațiile care ofensează, şochează sau chiar deranjează. Thomas Jefferson, autor al “Declarației de Independență”, afirmă că “libertatea noastră depinde de libertatea presei, iar aceasta nu poate fi limitată fără a fi pierdută.” Suntem o țară aflată într-un proces permanent de schimbare iar schimbarea trebuie să plece de la noi. Suntem cu adevărat mulțumiți de cum ne prezentăm în acest moment, de ce vedem în jur? Indiferent care este răspunsul pe care ni-l dăm, CUVINTELE nu trebuie să aibă de suferit iar cei care sunt responsabili de transmiterea corectă a informației sunt și cei care ne oferă sau ne limitează libertatea. Nu putem considera că jurnaliștii care pun întrebări incomode sunt împotriva a ceva așa cum nu putem considera că fiecare problemă pe care ei o ridică este un atac vădit. Trebuie să încercăm să găsim echilibrul și să apelăm la respect pentru ca fiecare dintre noi, politicieni și jurnaliști deopotrivă, să ne putem duce la bun sfârșit sarcinile. Această concepție trebuie să caracterizeze clasa politică. Singurii care taxează în această țară cu adevărat sunt cetățenii: nu noi, nu presa, ci oamenii de rând cărora li se prezintă amalgamul de informații, oamenii de rând care sunt afectați într-o manieră pozitivă sau negativă de modul în care noi și presa ne desfășurăm activitatea. Cu toții muncim în virtutea unor idealuri. Trebuie să ne arătăm solidaritatea și sprijinul moral față de reprezentanții presei ca o garanție în plus a apărării acestui drept la libera exprimare, de către toți reprezentantii alesi ai poporului, un drept constituțional obținut în urmă cu 24 de ani.
Posted on: Mon, 04 Nov 2013 18:02:34 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015