Despărțirile au și ele demnitatea lor . Ele vor să fie respectate așa cum este respectată iubirea, generozitatea ... Vor să le fie recunoscut dreptul de a sta mândre, cu fruntea ridicată, chiar dacă pe obraji le curg lacrimi amare . Despărțirile vor să aibă dreptul la frumusețe ! La frumusețea unei uși închise fără zgomot, la frumusețea unui cuvânt blând, o privire de adio, o îmbrățișare ... Despărțirile, da, vor și ele să fie respectate ... Sunt parte din noi, din viața noastră și vor să fie tratate cu atare. Nu mânjite de răutăți, cuvinte jignitoare, certuri fără sens ... Vor să nu fie rănite mai mult decât sunt ele, deja ... Despărțirile își cer dreptul de a se transforma în amintiri parfumate, demne de a fi răsfoite din când în când, cu nostalgie ... Reclamă cu insistență să nu fie izvorul urei, al răzbunării, al disprețului, al negării a tot ce a fost . Despărțirile vor, pur și simplu, să aibă demnitate . Atât ... Când vă despărțiți de cineva care odată v-a fost drag, aveți curajul să o faceți elegant, privindu-l în ochi, cu un ultim surâs, pe buze ... Nu fugiți, nu aruncați cu noroi, nu jigniți . Nu murdăriți ceea ce odată ați susținut, cu lacrimi în ochi și în suflet, că ați iubit . Nu fiți lași ... Respectați despărțirile precum doriți să fiți voi înșivă, respectați . Fiți demni chiar și în ceasul despărțirii . Pentru că Despărțirile merită să își păstreze mândria .. Până la urmă, caracterul unui om se vede nu la prima intalnire....ci la ultima...:)
Posted on: Sat, 10 Aug 2013 08:31:42 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015