Devotional,30 Iunie “Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.” – Psalmul 116:15 Recent am avut privilegiul să merg la pescuit cu nişte prieteni. În timp ce ne aflam în barcă, unul dintre prieteni a zis că în timpul închinării lui de dimineaţă a deschis Biblia la versetul care spune: “Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.” Chiar atunci nu prea îmi spunea multe acel verset, dar pe la sfârşitul zilei am văzut aplicaţia versetului într-un mod cu totul nou. Mai târziu, cel care citise Scriptura a scăpat un somon de peste 20 de kg chiar când ne pregăteam să ancorăm barca la mal. Prin expresia feţei lui am înţeles sentimentul care i-a cuprins inima şi toţi am privit cum peştele se depărta. Omul arată ca şi cum o parte din el murise. Am făcut tot cea mi-a stat în putinţă să-mi încurajez prietenul, dar i-a trebuit destul de mult ca să-şi revină. Pe moment mi-am amintit de versetul pe care prietenul meu îl citise în ziua aceea. Chiar şi pierderea unui somon de 20 de kg era un lucru neînsemnat prin comparaţie cu moartea naturală. Practic a fost doar o moarte a speranţei lui de a aduce la mal captura captura zilei. Deşi eu nu am trecut prin ceea ce a trecut prietenul meu (pentru că eu nu am prins niciodată vreun peşte), am experimentat moartea într-alt fel. În calitate de creştini, zi de zi noi murim faţă de propriile noastre planuri şi dorinţe, astfel că planurile lui Isus şi voia Lui să poată să prindă viaţă. Apostolul Pavel a declarat aceasta când a spus că el moare în fiecare zi. Verstul nostru de azi vorbeşte despre moartea fizică a sfinţilor, dar eu cred că moartea fizică a eului este de asemenea scumpă înaintea Domnului. Toţi suntem confruntaţi cu situaţii când lucrurile nu par să meargă în felul nostru sau cel puţin aşa cum am plănuit. Dacă ne lăsăm de planurile noastre şi acceptăm ceea ce Dumnezeu vrea să înfăptuim, frustrarea respectivă se transformă într-o perspectivă propriu-zisă. S-ar putea să existe lucruri pe care Dumnezeu le îndepărtează de noi, spre binele nostru. Când apar dezamăgirile, putem să avem mângâiere prin a cunoaşte că „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui.“ (Psalmul 37:23) Scumpe Tată Ceresc, Îţi mulţumesc pentru că te îngrijeşti atât de minunat de mine. Tu cunoşti cel mai bine de ceea ce am nevoie şi dacă un anume lucru va putea să determine pierderea perspectivei mele în viaţa mea de creştin. Fie ca vorba mea să fie „Amin!“ faţă de voia Ta divină cu privire la viaţa mea.
Posted on: Sun, 30 Jun 2013 06:33:53 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015