Din Viata Unui Poet Singuratic (Partea I) Din Viata Unui Poet Singutatic (Partea I) Bacovia: -Probabil va intrebati cine sunt eu?De ce va vorbesc ?Buna intrebare, nici eu nu stiu, dar voi afla, daca nu ma descurc….sunt Bachus?Nu, nu cred... Cel mai probabil provin din Bachus si sunt bacauan parca….deci ma trag din Bachus si sunt din Bacau…via Backus-Bacau, ca sa para ca stiu cine sunt si nu mi-am pierdut orice capacitate psihica imi voi gasi un pseudonim. Stiu ca ma cheama Gheorghe, asa stiu eu…dar cine stie? Hai ca sa nu fie nici ca mine, nici ca voi…eu sunt George….Georgee….B…..Bacovia, cred ca suna acceptabil “George Bacovia”!zic asta deoarece gasit-am o poza veche intr-o revista de acum multi ani, seaman cu mine si scria acolo Gheorghe V. nu imi place litera “V” deci voi fi un “B”; “Bacovia”. Si ce sa vezi?Cicaaa mai scriu si poezie, e bun…. Dar scriu asa de trist, ma intreb de ce?Un motiv trebuie sa fie…eh, aflu si asta…Ia sa vad daca mai tin minte ceva din ce am scris…. >>Bacovia se afunda intr-o asa-zisa stare ganditoare parand ca se chinuie sa isi aminteasca ceea ce a scris…desi el este complet lucid si constient de trecutul sau. Dormea…a-danc amorul meu deee…plumb? Si flori de plumb? Nu mai retin exact Dormea adand si era frig Si-am inceput sa-l strig? Nu cred ca era asa dar fie… A nu se face confuzie, eu nu amnezic sau ceva….poate intru in categoria “putin nebun”, dar nu amnezic, doar ca imi autoinduc aceast stare deoarece am o reticenta nu fata de oameni, caci ei nu au nici o vina , dar e o reticenta fata de societate ca si sistem de conducere in sine, mai ales ca intelectualii sunt dati uitarii, de ei nu se ocupa nimeni, am cunoscut scriitori, fara a da nume…care traiau doua zile pe un covrig si isi incalzeau mancarea, asa putina cum era ea, pnandu-si manuscrisele in foc, asta daca aveau acest noroc spre deosebire de altii care dormeau pe bancile parcului.Vaduvei lui Cosbuc abia I se acordau 500 de lei lunar, si cu tocmeala si zgarcenie, iar Panait Musoiu?cu o activitate de zeci de ani in munca de popularizare a culturii in mase, abia ia putut acorda 300 de lei lunar sarmana Societate a Scriitorilor de pe vremuri; cat sa poata trai un om cu paine si apa intr-o cocioaba? Nu e normal intr-o societate ca chipurile se respecta! Agatha(sotia scriitorului): -De ce traiesti in niste vremuri apuse?Stii…mentalitatile s-au mai schimbat… Bacovia: -Da, dar tot datorita celor ce au suferit in trecut gandindu-se la geniile de maine! Agatha: -Acelea au fost niste vremuri; vor veni altele si altele dar nu trebuie sa lasi asta sa te marcheze;chiar crezi ca se merita sa plangi dupa laptele varsat? Bacovia(privind in spre cei din public): - Nu, dar aceste chestiuni trebuie a fi dezbatute pentru a evita un alt dezastru de aceasta natura! Agatha: -Da, dar uite, statul democrat-popular face astazi dreptate scriitorilor si artistilor varstnici, si prin acordarea acelor pensii asa modeste cum sunt ele, ei sunt razbunati pentru toate ofensele si umilintele materiale si politice pe care le-au avut de suferit in statul burghezo-mosieresc. Bacovia(venind spre scena): -Scriitorii tineri pot privi cu incredere si mandrie viitorul.Avand optimele conditii de viata si de munca, ei vor fi la adapost de umilintele si vexatiunile pe care noi, scriitorii care am creat in timpul regimurilor apuse le-am cunoscut din plin. Agatha(vorbind spre cei din public ducandu-se langa Bacovia): -Da, vedeti voi?asa este sotul meu; mereu se gandeste la binele celorlalti mai mult de cat la el. In ciuda aparenteleor este o fire foarte iubitoare! Bacovia(intorcndu-se cu spatele la public si plecandu-si capul): -Unii dintre prieteni imi spuneau ca sunt inadaptabil, ca fug de oameni. Agatha(intervenind brusc si intrerupandu-l): -Nu e chiar asa dragilor asa il vedeau ei…Este o exagerare. Bacovia: - Revenind…voiam sa subliniez asta, multumesc!In fine, iubesc oamenii si ii privesc cu interes prin geamul de la casa; cred ca fiecare duce ceva bun in sine si si daca nu sunt toti la fel, de vina sunt imprejurarile care difera de la individ la individ. Evit oamenii pentru persoana mea ar aduce un fel de umrire asupra veseliei lor spontane. Agatha: -Vedeti ce ziceam?Eun om bun… Bacovia: - Nu m-am nascut bogat, si poate nu vo fi niciodata.Daca asi avea bani multi, asi chema toti poetii lumii in jurul meu si am schimba rostul vietii…Pe cand asa ma multumesc cu tacerea… Agatha(asezandu-se cu capul pe umarul poetului): -Si in literatura a fost la fel; modestt si putin preocupat de sine. Bacovia: - Nici nu am de sa fiu altfel; la urmei sunu un simplu individ intr-o mare de oameni… Agatha: - Lui Bacovia nu ii place sa vorbeasca despre asta, dar are motivele lui pentru care scrie negru…atunci cand societatea nu iti ofera nimic nu poti fi ltfel. Bacovia(privind in gol): -Da, si acum imi amintesc, dessi e anul 2013 imi umbla imaginile in minte parca ar fi fost totul ieri, dar sa nu mai plangem laptele varsat… Agatha: -Toate poeziile lui sunt traite cu nerviiexasperati cu intreaga sensibilitate sfasiata.Provestestele despre perioada cand cautai de lucru! Bacovia: -Asa, stiam eu ca uit ceva!Era prin 1916, si parea ca incercarile mele de a gasi o slujba erau zadarnce; mereu mi se scria pe petitii “se va avea in vedere” si ramaneam doar cu atat!De aici au venit si poeziile “Serenada Muncitorului” si “Note De Toamna”, caci daca retinetivoi in acea poezie era o parte ce suna cam asa:”Multimea anonima se va avea in vedere” facand referire la expresia standard pe care o auzeai pe atunci la fiecare ghiseu de la acele doamne cochete ce te priveau sec prin gemuletul ce ne despartea. Iar un alt vers din aceeasi poezie: “Tot ce-mi trebuie sa am pot sa cer” asta insemna ca pot sa cer, dar nu mi se va da, sau mai bine-zis la sfantul asteapta!Seismele sociale nu m-au lasa nicciodata indiferent!Numai ca altii probabil nu au gasit urma lasata de aceste seisme in poeziile mele! Agatha(ducandu-se ingrijorata spre Bacovia): - Dragule calmeaza-te, sunt ani de atunci, nu merita sa te consumi acum… Bacovia(cu un zambet modest):Da da voi fi bine, lasa-ma sa beau un pahar cu apa si voi fi bine… Agatha: -Da lasa , uite…tu stai jos aici pe scena iar eu merg sa iti aduc apa…. Bacovia(cat lipseste sotia lui): -Of, uneori imi e mila de ea de ea saracuta….ca sa va lamuresc de ce: pentru ca a ales sa fie sotia mea…uneori abia ma suport eu pe sine da pai ea saracuta… Agatha(se ude strigand in fundal venind cu apa): -Te-am auzit!Poftim paharul cu apa…va vine sa credeti cum gandesteste legat de propria persoana? Bacovia: -Stii ca sunt constient ca am dreptate cand gandesc asa…nu de alta nu ma placeau oamenii pe vremea cand eram in viata…Nu ca acum m-ar iubi mai mult nu-I asa?>>Intreba el privind spre pubilc Agatha: - Hai ca esti absurd deacum; te rog sa incerci sa nu mai fii asa!! Of, regret ziua cand in care a descoperit "Les Nevroses" a lui Rollinat deoarece acea scriere l-a adus pe Bacovia in aceste ganduri triste si i-au indus aceste stari nevrotice.De aici si acea atmosfera de straniu si macabru! Bacovia(zambitor): - A existat insa si ooo...mare afinitate organica intre mine si Rollinat, eu fiind o fire mai muzicala. Agatha(luandu-l de mana pe Bacovia): - Da stiu, mereu se gasea o scuza pentru a fi cu vioara in mana sau sa iti mearga degetele pe clapele pianului vechi, dar intotdeauna mi-a placut asta la sotul meu! Bacovia: -Alataturi de Verlaine si Poe ma plimb in noapte Sinparcul gol compunem in soapte Lasa-l pe Rollinat in mormantul lui Caci a fost candva cu noi acuma nu-i Si mai lasa in pace mie acest artist imi place.... Agatha: -Of, imi era dor sa te vad facand compozitii de moment desi asta imi da de inteles ca imi transmiti subtil "da-mi pace te rog si lasa-ma in nevrozele mele". Bacovia(razand): -Daca eram inca in viata asi fi publicat asta intr-o varianta mai extinsa si asi fi numit-o "Bacovia catre Agatha". Agatha: -Da, ar fi fost ceva, dar poate cine stie, candva se va gasi cineva sa iti continue compozitia asta. Bacovia:eh, lasa eu mi-am adus contributia pe cat am putut pe plan literar, acum e timpul sa predau stafeta viitorilor scriitori...Chiar, oare mai exista revista "Ateneu"? Agatha(msngsinu-l pe cap pe Bacovia): -Da, logic ca mai exista revista "Ateneu", doar datorita lor suntem aici acum...este evenimentul lor si aniversarea ta! Bacovia(cu o fata mirata): -A, da?E deja 4 septembrie?Oare cati ani fac? Agatha: -132 ai fi implinit... Bacovia(zambitor): -Pai pentru 132 de ani cred ca ma mentin bine nu?Dar destule despre mine, nu de alta dar ai zis ca evenimentul celor de la revista "Ateneu" deci hai sa ii lasam sa isi faca treaba caci eu am avut drept la replica destul, timpul sa mai lasam si pe altii!Agatha(luandu-l de brat pe Bacovia): -Da cam asa, deci hai sa mergem sa ne ducem unde ne este locul... >>Si cam asta a fost istorisirea poetului singuratic, iar prin acest scurt moment am vrut sa se sublinieze ca desidansul este fizic mort, el va domni mereu pe plan spiritual printre noi cititorii si prin scrierile sale.
Posted on: Tue, 27 Aug 2013 09:14:40 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015