Din pas în galop =================== Se-ntâmplă că alergi. Lucrurile o iau razna și pleci așa cu scârțâit, exact ca un lamborghini nervos – în ”galop” direct de pe loc. Adrenalina-și spune cuvântul… sentimentul e devorant, incitant, entuziasmul e benzina și totul se transformă-n acțiune. Totuși puțini piloți mor acasă. Mii de ani în urmă, chinezii si japonezii au inventat un sistem. În reluare. Cu încetinitorul. Faci ACELEAȘI mișcări de parcă ești în transă, perseverezi, reiei și îți intră-n sânge. Apoi o iei de la capăt de data asta mai repede, sacadat, determinant și ajungi într-un punct în care rutina și căile neuronale se vor fi obișnuit atât de frumos încât maeștrii chinezi reușeau să omoare un bondar cu arcul de la 500 de metri. Ah, azi nu avem treabă cu bondarii și arcurile, probabil cu ceva chinezi (mai mulți)… hahaha.. În rest însă mă refer la un tot numit viața ta. Hai s-o luăm pe rând. Faci dragoste. Deși ador tandrețea și clipele de foc prelungite în neștire, sunt momente (poate nu așa de multe precum chinezii), când am un chef nebun de ”rupt” biroul” cu iubirea sufletului meu. Păi se poate sfârși dramatic fără oareșce ”mers la pas marunt” înainte de acel ”galop fulminant” Sau. Faci jogging fără profesor, așa după ureche cum se mai întâmplă. Știi mușchiuleții ăia prelungi de la glezne??? O să-ți ia foc după 10 minute de ritm de ”lamborghini”. Nu și dacă o iei ușor și încarci progresiv în timp. Nu dacă ai habar ce-i aia o încălzire. Sau. E onomastica soțului și ești în criză de timp. Trebuie să vină toată lumea și ai de ornat tortul. Ai uitat și te grăbești. Sau nu ai uitat dar te grăbești, nu are importantă. Dar acel design migălos are nevoie de a-l mai fi făcut vreodată în viața ta și de ceva concentrare sau va ieși hilar și caraghios. Crema aia bună pe margini șerpuita așa ușor, acel scris cu NUMELE lui ce se vrea a fi lizibil, vizibil și atrăgător, toate astea și în plus nu vor fi gata la timp dacă nu le faci ÎNCET. Am înțeles. Tu cumperi tortul gata făcut. Ok, dai fuga după tort, ai întârziat și nu-ți intră cheia în contact, ți-ai prins poșeta în ușă, te-ai impedicat de prag și ai dat ș-un cap ușor de margine, tocmai ți s-a rupt și tocul și îți aduci aminte subit că ai uitat lista acasă. Nimic nu e întâmplător. Dacă ai fi rutinat segmente de acțiune pe ”derulare încet” ai fi fost capabil de ”mers înainte pe repede” fără reasimetrizari de gânduri sau frânturi de acțiuni. Noi oamenii acționăm pe pilot automat când e vorba de competiție cu timpul. Și acționăm super manual când e vorba de creație. Nu poți creea pe pilot automat și în contratimp… Alt exemplu. Încearcă să alergi o tură de parc, fără oprire, sau fă un efort fizic neîntrerupt un timp bine determinat apoi OPREȘTE-TE BRUSC și cazi în nemișcare. Înțepenește locului. Ahhh și acum desenează ouă de prepeliță hahaha Nu e posibil așa ceva, vei observa că sângele aleargă încă, vei simți mușchii zvacnindu-ți și va dura ceva până ritmul efortului se va fi estompat în ființa ta. Alt exemplu, de data asta diferit. Lasă un om să numere facturi, să facă oareșce contabilitate primară, să introducă date așa vreo 3 ore. Lasă-l singur-singurel cu treaba lui. Apoi, subit și deodată bagă-l într-o ședință începută devreme și supune-l unui tir de întrebări rapide și neașteptate. Se va bloca, va claca, se va bâlbâi și va avea nevoie de un timp de adaptare. E absolut normal. Oamenii au nevoie de ”cai batute” pentru a merge pe automat și de ” bulevarde largi” pentru a crea instantaneu. Au nevoie de loc pentru a greși, a conștientiza, a învăța și a se adapta. SAU AU NEVOIE DE TIMP. sau de amândouă în cazurile fericite. Ce păcat că e doar o utopie, așa-i??? NU E. Știi care e ironia??? Învățând încet asimilezi mai repede… Impunându-ți un ritm scăzut, câștigi siguranță și concentrare, ai precizia detaliilor și numai lucruri bune ți se vor întâmpla. Dimpotrivă, acționând intempestiv, mai ales în direcții necunoscute, cu nebunia entuzismului și disperarea finalizării bașca stresul gândurilor că ce te faci … dacă nu faci, vei sfârși ineficient și incomplet. Nu despre a creea e vorba ci doar de a fi competitiv, de a executa, de a avea logică și sens într-o direcție mai mult sau mai puțin determinată. Gândește-te un pic, ceea ce spun se aplică în absolut toate domeniile vieții tale, ți-am dat câteva exemple adhoc însă e vorba de sănătate, stil de viață, familie (cum să fii un părinte răbdător), stil de alimentație, dragoste, prieteni, relații și afaceri. Viața ta e bazată pe automatisme, spune-le obiceiuri, sau cum vrei, ele într-un final sunt căi rutinate în subconștient ce nu mai au nevoie de comenzile si controlul inițial. Însă mai ales când îți formezi noi obiceiuri, cel mai interesant fiind acela de a învăța ceva nou, sau când SCHIMBI ceva în viața ta (cam tot aia) ai nevoie întâi și întâi de un ”pas alene” dar de maximă concentrare și atenție. Apoi, de un ritm mai susținut, urmând ca involuntar și extraordinar, de multe ori pe nesimțite să te surprinzi ”în galop” Există câteva păreri preconcepute cum că oamenii înceți nu sunt eficienți sau că nu prea au ”talent” sau că sunt cam prostuți și neinzestrați. Eu cred că dimpotrivă. Este în firea noastră să avem un echilibru între creație și competiție și singura variabilă e timpul. Așa încât prietene atunci când îți propui să faci ceva, orice și nu se prea întâmplă, uiți pe drum, pentru că ți s-a terminat benzina entuziasmului…. barem nu uita că singura metodă eficace e aceea de a asimila în mod lent și determinat, întâi la pas apoi poți zbura spre stele. Cu drag, Cristian.
Posted on: Fri, 04 Oct 2013 16:53:40 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015