Din seria oamenilor mişto din viaţa mea virtuală, azi vreau să vi-l prezint pe George Florin Stoica. El e o excepţie de la regulă. De fapt, noi ne ştim de 15 ani. Mai exact, de pe 15 septembrie 1998. Şi ne ştim bine, deoarece am avut patru ani la dispoziţie pentru a o face. Patru ani în aceeaşi bancă. Prima. La mijloc. Patru ani de note proaste luate împreună când nu puteam copia, patru ani de chiulit împreună şi umblat creanga prin librării. Da. Noi, în liceu, când chiuleam mergeam prin librării şi răsfoiam cărţi pe care nu ni le permiteam. Când ne-am cunoscut, amândoi eram destul de tabula rasa. La ce te poţi aştepta de la doi copii de cinşpe ani? Am crescut împreună, după care, odată cu facultatea, fiecare a luat-o pe drumul său. Doar ca să ne reunim, peste nu multă vreme, pe forumul RADIO GUERRILLA - forum unde am cunoscut majoritatea celorlaltor oameni mişto. O să vă povestesc şi despre asta niţel mai încolo. După care iar ne-am despărţit, fizic, când eu m-am mutat în Cluj timp de cinci ani. Timp de cinci ani ne-am maturizat separat. Eu, între timp, am devenit cinic şi vehement. Hater, mai pe limba română de rit nou. Iar el a devenit şi mai boem. Suntem la poli aproape opuşi, ar crede unii. Dar nu e aşa. Realitatea e că el rămâne una din părţile constante care mă mai îmbunează zi de zi şi-l iubesc, în continuare, ca pe acelaşi frate pe care-l am de cinşpe ani. Pentru că, pe lumea asta, e nevoie şi de oameni blânzi. Transp, te văd rar, dar tot te iubesc.
Posted on: Sat, 26 Oct 2013 10:08:32 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015