”Dintotdeauna au existat printre noi oameni care par să te cunoască din vieți anterioare și nu se sfiesc să-ți arate iubire și apreciere chiar și când greșești. Ei sunt oamenii pentru care, realmente, te temi. Să nu-i pierzi, să nu-i uiți, să nu ți-i înstrăinezi. Se întâmplă să-ți bată la uși exact în momentele dezolante în care îți dorești dinadins să ți se-adune lume-n prag iar tu să fii deja cu mâna pe clanță. Există oameni pe fața pământului care știu, la fel ca și tine, că viața nu are portativ și se fredonează doar din tonuri înalte de emoție genuină, sanctă și necenzurată. Sunt oameni de o castitate interioară neobișnuită. Relaționează atât de natural în orice împrejurare, se oferă cu tot cu suflet și nu au nimic să-și reproșeze. Sunt săritori și se pricep să panseze răni cu cataplasme de vise puse la uscat. Sau chiar și numai cu o vorbă bună. În ei se află ce lipsește din noi. Sunt mamele-surogat pentru embrionul neputințelor noastre, în zilele în care ne simțim slabi și nefericiți. Găsim în ei sprijin atunci când pământul de sub noi se clatină. Ne sunt velă în plus în vremuri de restriște și ne ajută să ne menținem la suprafață ambarcațiunea propriilor neșanse atunci când viața se supără pe noi și se învolburează toată în numele revoltei. Cu ei ne conectăm cel mai ușor – cu oamenii de care ne îndrăgostim pe loc. În ochii lor poți vedea mereu sclipiri adunate-n cercuri de lumină, lumină din care-ți dau și ție suficient cât să-ți arate cea de-a doua treaptă din fața pașilor tăi. Sunt oamenii pe care nu-i impresionează extravaganța și care nu-și găsesc satisfacții efemere în stilul de viață princiar. Sunt modești, grațioși și mereu pregătiți să te asculte. Ei sunt miracolele de care, din când în când, avem cu toții nevoie.” © Liana Ganea *fragment din cartea Eseuri de weekend
Posted on: Wed, 16 Oct 2013 22:56:54 +0000