Divinizarea pe plan local sau cu fundul la stele. Despre poziția ghiocel și urmările ei pe plan local și global. Ceea ce la americani e familia, la români este politica: piatra de temelie a noii sfințenii! Oricât de proști și antipatici ar fi politicienii, românul e convins, azi mai mult decât oricând, că politica poate rezolva tot. Nu chiar să învie morții, dar undeva pe aproape... Undeva în Biblie, se povesteste cum un convoi mortuar se sperie de nu știu ce arătanie (cred că de sirieni, dar nu vreau să cred că de atunci sirienii o țin într-una și sperie pe toată lumea) și scapă mortul într-o groapă, unde întâmplător sau nu, se aflau oasele profetului Elizeu. Cadavrul se lovește de oase și ce să vezi, Învie! Cam așa e și cu speranța în politică a românului: Unde dai și unde crapă! Ce nu poate face politicianul poate face politica din întâmplare. Cu cât politicienii se fac mai de băcănie, pe atât se încăpățânează românul să creadă că „ai lui” (partidul preferat) o să scoată țara și pe el personal la liman. Așa că românul nu mai are politicieni ci partide preferate. Așa cum există steliști înfocați sau rapidiști jurați pe viață, așa există pesediști fără frică și prihană, talibani cu mâna pe Biblia intersului personal care urmează chemarea Căpitanului (nu Codreanu ci a altuia.. Oare să fie Năstase? Becali?... parcă se termina cu escu), mai sunt și snobi liberali care dacă nu sunt masoni subțiri sunt regaliști înfocați care și-au uitat extinctorul pe peronul gării de unde au luat trenul spre construcția viitorului cu un rege, regină, câțiva pioni, ceva turnuri și o pereche de cai... de nebuni nu mai e nevoie, sunt destui și acum stau și chibițează. Asta e divinitatea la români. Politica la care se adaugă mașina de fițe și bine înțeles călătoriile în cât mai multe țări și case cu etaj în care nu locuiește nimeni pentru că ele țin de obraz subțire. Sigur că o să întrebați cum stăm cu biserica. Ea ce are la afacerea asta cu prestigiul divin aici pe plan concret și viu, că după aia, mai interesează pe naiba... scuze, dar asta e!? Păi ea a luat căimacul. Ce nu a făcut statul, bogatul și necugetatul au făcut preoții: biserici cu nemiluita. România are cele mai multe biserici pe cap de necredincios și mulți enoriași a unei credințe de căpătat, care a fost retrocedată de la statul păgân. Naivul a scăpătat de atâta așteptat, la ceva care pică de căpătat . Mai mulți popi decât atei, mai mulți politicieni decât oameni pricepuți. Statisticile sunt încurajatoare. Divinizăm sărbătorile, televiziunile, rețelele sociale și micile clevetiri peste gardul aparatelor de telefonie mobilă. Ne grăbim să ne închinăm de câte ori trecem prin fața unei biserici și pentru că acestea sunt dese și îndesate nu mai ajungem să ducem mâna la buzunar să plătim impozitele. Să ne ierte Cel de Sus dar după ultimul concediu în Maldive și după zecile de mii de euro, cât a costat nunta fetei celei mici, de unde bani și pentru CAS? Rata la casă, rată la patru ori patru, rată la plasmă, de unde să mai plătim și contribuția la pensii? Cred că politicienii de aia sunt puși acolo ca să nu își vadă de treabă. Deși... dacă te uiți bine la ei, sunt tare fercheși. Cu cât o fac mai boacănă cu atât surâd mai luminos, cu cât nu știu ce să spună, țipă mai des și mai tare prin televizoare. Politica poate tot dar politicienii nu. Cam asta ar fi concluzia ultimelor decenii de viață din tranziție în tranzitoriu, din tranzitorul în tranzistoare, din ele în trăznil-ar pe cel necurat că prea s-a dedat la luat cu japca. Dacă politica poate tot dar politicienii nu o lasă să țină cu poporul, atunci cine e vinovat? Tu! Ba tu! Ba tu! .... (se poate continua... dar vă rog să o faceți singuri)
Posted on: Wed, 21 Aug 2013 20:50:30 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015