“Doi bărbaţi,ambii grav bolnavi,ocupau aceeaşi camera de spital.Unul singur dintre ei avea voie să stea ridicat în pat o ora pe zi pentru a i se drena lichidul din plămâni,patul sau fiind singurul de lângă fereastră.Celălalt bărbat era nevoit să stea tot timpul întins pe spate.Ei au vorbit ore în şir,discutând despre familie,casele lor,slujbele pe care le-au avut,stagiul militar sau unde şi-au petrecut vacanţele. De fiecare dată,după-amiaza,când bărbatul de la fereastră putea sta ridicat,acesta îi povestea celuilalt tot ce vedea afară pe fereastră.Bărbatul din celălalt pat a început să trăiască pentru acea ora pe zi când lumea lui se putea largi şi anima cu toate activităţile şi culorile lumii exterioare. Fereastra avea vedere către un parc cu un frumos lac,rate şi lebede se plimbau pe apă în timp ce copii manevrau vaporaşele cu motoraş.Tineri îndrăgostiţi se plimbau pe aleile cu borduri pline cu flori în toate culorile,iar linia oraşului se vedea în depărtare.Bărbatul de la fereastră descria totul în cel mai mic detaliu în timp ce celălalt stătea cu ochii închişi,cu un zâmbet larg,imaginându-şi scenele pitoreşti. Într-o după-amiază călduroasă bărbatul de la fereastră a descris cum o fanfara trecea prin parc,şi deşi celălalt nu o putea auzi o putea vedea cu ochii minţii,bărbatul de la fereastră descriind toţi membrii formaţiei în amănunt.Aşa a trecut timpul,săptămâna după săptămâna.Într-o dimineaţă asistenta a intrat în camera aducând un vas cu apă pentru baia lor zilnică descoperind trupul fără viaţă a celui de la fereastră,a cărui expresie facială arată faptul că murise împăcat,în somn.Această,tristă,a chemat doi îngrijitori pentru a muta trupul în morga spitalului. Văzând că patul nu s-a ocupat a doua zi,omul a cerut asistentei să-l mute în patul de la fereastră.Aceasta bucuroasă că îl putea ajută cu ceva,îl mută în celălalt pat,şi după ce s-a asigurat că stătea confortabil ea pleca lăsându-l singur.Anevoios,cu dureri mari,acesta s-a ridicat sprijinindu-se într-un cot pentru a aruncă prima lui privire afară,după mult timp.Nu-i venea să creadă,lângă pat nu era nicio fereastră,în faţa lui era doar un perete.Stânjenit,dar curios,o întreba pe asistenta ce l-ar fi putut determina pe colegul lui de camera să descrie nişte lucruri atât de frumoase ce le-ar fi văzut pe fereastră.Femeia i-a spus că bărbatul era orb şi nu putea vedea nici măcar peretele,că probabil a făcut asta doar pentru a-i ridica moralul.”
Posted on: Mon, 24 Jun 2013 20:38:36 +0000