Dragostea adevărată se găseşte în familii adevărate Indiferent de faptul cât de mult se iubesc un bărbat şi o femeie, o familie completă şi fericită trebuie să includă părinţii, care vor acţiona asemeni unui scut de protecţie pentru casă şi cel puţin un copil, pe care ei să-l iubească. Când familia este protejată, ea devine un cuib al fericirii. Atunci când această protecţie se destramă, chiar şi o persoană de mare succes în societate va avea o familie nefericită. Temelia dragostei o constituie inima, care sacrifică totul pentru binele altora. Motivul, pentru care dragostea părintească este dragoste adevărată, este că părinţii doresc să ofere totul copiilor şi atunci când au dat totul, doresc să ofere şi mai mult. Părinţii, care îşi iubesc copiii, nici nu-şi amintesc, ce le-au oferit. Nici un părinte nu va face lista tuturor hainelor şi a încălţămintei, pe care le-a cumpărat copilului şi nu va spune: “Uite atât am cheltuit pentru tine”. Mai degrabă, un părinte oferă totul ce are şi spune: “Aş dori să pot face mai multe pentru tine, decât am făcut şi îmi pare rău, că nu am această posibilitate”. Dragostea părinţilor, ce cultivă o familie, este asemeni albinei ataşate de floare. Nici măcar cu riscul propriei vieţi părintele nu se va lăsa de legătura iubirii între el şi copilul său. Părinţii îşi vor sacrifica vieţile de dragul copilului şi vor uita mai târziu, că au făcut acest lucru. Aceasta este dragostea adevărată a părinţilor. Indiferent cât de periculoasă poate fi calea, părintele o va parcurge cu bucurie. Dragostea părintească e cea mai măreaţă dragoste din lume. O persoană poate trăi într-o casă minunată, mâncând tot felul de bucate exotice din munţi şi oceane, dar dacă nu are părinţi, în inima sa va rămâne un gol imens. O persoană, ce a crescut fără de a primi dragostea părinţilor, păstrează singurătate şi pustietate în inimă, care nu pot fi înlocuite cu nimic altceva. Familia este locul, unde primim dragoste adevărată şi învăţăm dragoste adevărată. Copiii, care nu primesc dragoste adevărată la o vârstă fragedă, îşi trăiesc întreaga viaţă însetaţi de dragoste şi suferă dureri emoţionale. Mai mult decât atât, ei nu au posibilitate să înveţe principalele îndatoriri morale, pe care trebuie să le îndeplinească faţă de familie şi societate. Dragostea adevărată constituie o valoare, care nu poate fi învăţată decât în familie. Familia adevărată este locul, unde soţul şi soţia se iubesc reciproc şi trăiesc pentru binele altuia, ca şi cum ar fi mamă, tată, frate sau soră unul pentru celălalt. Este locul, unde soţul îşi iubeşte soţia, precum îl iubeşte pe Dumnezeu, şi soţia îşi respectă soţul, precum îl respectă pe Dumnezeu. Nu ne putem abandona fraţii sau surorile, indiferent ce dificultăţi întâmpinăm. La fel nu ne putem părăsi mamele. Deaceea termenul “divorţ” nici nu poate exista. Soţul se află în poziţia de tată şi frate mai mare pentru soţie. La fel cum soţia niciodată nu şi-ar părăsi tatăl sau fratele mai mare, ea nu poate să-şi părăsească soţul. În acelaşi sens, soţul nu-şi poate părăsi soţia. O familie adevărată este locul, unde fiecare dintre soţi trăieşte cu o înţelegere a valorii absolute a partenerului. Nu contează dacă soţul şi soţia provin din diferite rase sau culturi. Dacă au format o familie, primind dragostea lui Dumnezeu, între copiii născuţi într-o astfel de familie nu pot avea loc conflicte de ordin cultural. Aceşti copii vor iubi şi vor valorifica cultura şi tradiţia ţării lor materne şi a celei paterne cu aceeaşi dragoste, pe care o au faţă de fiecare părinte. Soluţionarea conflictelor în familiile multiculturale nu este o chestiune de a le oferi anumite cunoştinţe. În schimb, aceasta ţine de creşterea copiilor în dragoste adevărată de către părinţii din aceste familii. Dragostea părinţilor pătrunde în carnea şi oasele copiilor, devenind un îngrăşământ, care îi face pe copii să accepte ţara lor maternă şi cea paternă ca pe un tot întreg şi să devină extraordinari cetăţeni ai lumii. Familia este şcoala, în care se predă şi se învaţă dragostea pentru umanitate. Atunci când copiii, care au crescut în căldura iubirii părinţilor săi, vor ieşi în lume, ei vor avea grijă de oamenii în dificultate în acelaşi mod, precum au învăţat acasă. Oamenii, care au crescut în relaţii pline de dragoste împreună cu fraţii şi surorile sale, vor merge în societate şi îşi vor împărtăşi inimile grijulii cu vecinii. Oamenii, crescuţi în iubire, vor privi fiecare persoană, pe care o vor întâlni în lume, ca pe un membru al familiei sale. Punctul de început al unei familii adevărate este o inimă a dragostei, care tratează străinii ca o familie şi împarte cu ei. Un alt motiv,pentru care familia este importantă, este că ea se extinde până devine o lume. O familie adevărată constituie temelia formării societăţii adevărate, naţiunii adevărate şi lumii adevărate. Este punctul de început spre o lume a păcii, care e Împărăţia lui Dumnezeu. Părinţii vor munci pentru copiii săi, până când li se vor face praf oasele. Cu toate acestea, ei nu muncesc doar pentru a-şi hrăni copiii. Persoana, inima căreia este plină de iubire este capabilă să lucreze pentru binele altora şi pentru Dumnezeu. Anume în familie primim atâta dragoste, încât ea se revarsă din inimile noastre. Familia îşi protejează membriiîn interiorul ei, însă funcţia familiei nu este de a preveni o scurgere a dragostei. De fapt, dragostea unei familii trebuie să se reverse în comunitate. Indiferent cât de multă iubire se va revărsa, în familie ea nu va seca niciodată. Acest lucru se datorează faptului, că ea vine de la Dumnezeu. Dragostea, pe care o primim de la Dumnezeu, este de aşa natură, încât putem scoate încontinuu si nu vom da de capăt. Ba chiar din contra, cu cât săpăm mai adânc, cu atât mai multă va adăuga, asemeni apei pure de izvor. Oricine, crescut intr-o asemenea iubire, poate trăi o viaţă adevărată.
Posted on: Mon, 28 Oct 2013 17:51:23 +0000