Drumul spre rosu... Cu ceva timp in urma m-am intalnit cu o prietena care m-a intrebat vazandu-ma ,bineinteles, imbracata in rosu:”Tot in rosu?Inca nu te-ai plictisit?”I-am raspuns ca nu m-am plictisit deloc.Si chiar ca nu simt nici un motiv pentru care as abandona aceasta culoare.E culoarea care simt ca se pliaza cel mai bine pe personalitatea mea si pe ceea ce sunt in interiorul meu. Acum 20 de ani nu as fi imbracat rosu nici sa ma fi batut.Atunci am traversat o mare neagra,adanca si plina de tenebre.A fost un drum al revoltei,al negarii,al rafuielilor cu viata,cu mine,cu lumea,cu Dumnezeu.In negru gaseam o forma de a protesta fata de toate acele lucruri care ma suparau si pe care nu le gaseam in regula.Deseori eram imbracata in negru complet si eram mereu intrebata daca sunt in doliu.Eram poate intr-un doliu sufletesc,intr-o ingropaciune a unei etape din viata si cautarea drumului spre o alta. De la negru am trecut la albastru.Dupa revolta si protest,a urmat scufundarea in marile albastre si senine ale sufletului si mintii mele.Am strabatut adancurile mele sufletesti,m-am cunoscut mai bine,m-am privit cu seninatate si am privit inapoi fara manie.Am invatat multe despre mine,despre lumea mea interioara,am facut putina ordine dupa nebunia labirinturilor intunecate. Dupa ce am terminat acest proces de trecere prin albastru,am descoperit bucuria de a trai,de a sti cine sunt.Rosul e un fel de a spune ca iubesc viata,ca pretuiesc tot ce imi ofera fiecare zi,ca ma plac asa cum sunt,ca ma simt frumoasa si ca am incredere in mine.Rosu e o culoare puternica in care ma regasesc total,e culoarea mea sufleteasca.In rosu ma simt puternica si plina de viata.Nu ma deranjeaza ca sunt ptivita si ca sunt extrem de vizibila.Cui nu-i place sa nu se uite! Poate ca va veni o zi in care voi trece intr-o alta etapa si voi adopta o alta culoare.Pana atunci,imi traiesc cu maxima si intensa bucurie coabitarea mea cu valurile rosii ale vietii mele.
Posted on: Sun, 04 Aug 2013 19:05:56 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015