Dumnezeu, definiție științifică Creația acestei lumi e datorată unei munci care nu poate fi înțeleasă de om. De aceea, în istoria omenirii există două concepții despre proveniența universului, una - prin Evoluție naturală, alta prin Creație divină. Fie, ca acestă problemă a Creației sau Evoluției să rămână pe marginea temei definiției științifice a Creatorului ei. Procedeul definiției inițiate, nu va susține sau nega nici una din teoriile abordate despre apariția lumii. Important e urmărirea logică a explicaților aduse despre cunoașterea acestei lumi. În natură, mereu se crează construcții armonioase insuflănd încrederea că ele prezintă o perfecţiune, fără smecherie. Apoi se dovedeşte că un truc, deşi mic, totuşi există. Elipsele, în care planetele gravitează în jurul soarelui, se deosebesc foarte puţin de cercuri. Aproape sunt cercuri. De ce natura face diferenţe atît de mici de la”forma corectă” ? Sau luăm în considerare un alt fapt: orbitele tuturor planetelor se află aproape într-un singur plan. Aproape, dar nu destul. Iată ce e interesant ... Soarele este o sferă aproape perfecta, doar un pic e aplatisată, cu 5/1000 la sută. Dacă astrul n-ar avea acest mic ”defect”, pare-se, puţine s-ar schimba în lumea din afara. Cu toate acestea, dacă vom săpa mai adânc, nu va fi surprinzător faptul că toate fenomene nu sunt destul de perfecte. Este mult mai surprinzător faptul că ele sunt atât de aproape de perfecţiune (dacă înţelegem perfecţiunea ca o formă geometrică regulată). În fine, toate aceste fenomene au loc din cauza legilor stricte ale naturii şi coincidenţelor, pe care fizicienii le numesc ”condiţii iniţiale”. E de neconceput, ca aceste fenomene ar putea da ceva simplu si geometric corect, ideal. Dar, dacă natura a urmat, evident, această cale în direcţia simplităţii aparente şi corectitudinţii, atunci de ce nu merge până la urmă, iată în ce consistă problema. Cu aceste probleme sau întâlnit și oamenii din antichitate. Ei au determinat că perfecțiunea și idealitatea sunt lucruri diferite. Astfel, de la perfect și până la ideal există o lacună, un defect, un impuls pentru gândire sau o forță motrică ascunsă. Acel duh al mișcării neîntrerupte a panetelor, care se manifestă prin materie și mișcăre, se află ascuns anume sub acoperirea acelor forme fizice pe care omul le poate vedea și aprecia. Deci, forța mistică necunoscută și tainică se va găsi în toate lucrurile din natură, iar acest duh e Dumnezeul. Pefecțiunea e veșnică, iar idealitatea moare. Corpurile ideal simetrice repede își pierd demensiunile inițiale. Prezența ritualului circumciziei în religia iudaică și islamică, ar putea numai susține idea precum că perfecțiunea e dotarea oricărui sistem fisic sau biologic cu un impuls energetic ascuns. La om el se manifestă ca lacună, defect, în forma hainei, feței sau gândirii, spiritualității lui. Apariția religiei monoteiste, un singur zeu, a afectat cunoștințele popoarelor păgâne unindu-le, prin simpla informație descpre evidențierea din toate popoarele al uni popor ales de Dumnezeu. Soarta unui popor prigonit din secole și secole, poporul evreiesc o suportă și astăzi. Prezentând un impuls ascuns al cunoștințelor, acest popor a generat întotdeauna personalități, oameni de valoare de la conducerea civilizației umane. Numind, științele religioase, domeniu întregdat al cunoașterii omului, iar el a exista până la începutul sec. XVIII, să ne imaginăm un cerc ideal și altul perfect. Cercul perfect se va deosebi de cercul ideal prin impulsul motric ascuns după lacuna sau defectul lui. Fie ca acest defect să aibă forma literei V. Științele ordinare contemporane divizate de religie n-au apărut pe un loc gol, ci s-au născut din cele religioase. Așadar, cercul perfect al științelor religioase a fost divizat prin diametru în două părți egale (dacă n-am lua în cont defectul ei semnat prin litera V). Echilibrul social a cerut acestă divizare a cunoștințelor și acum știința ordinară continuie să se dezvolte separat de mama sa, științele religioase. Ea, îi prezice frecvent dispariția. Deoarece știința ordinară are al său impuls motric, ascuns, care pare că ar exprima bunăstarea omului v-om semna și acest fenomen al cunoașterii științifice ca lacună sau defect, asemănător, prin aceiași literă V. Astfel, actualmente cunoștința omului se prezintă prin o circumferință divizată în două de diametrul perpendicular. Curba circumferinței e frântă sus de două ori, câte odată la fiecare din cele două emisferi prin forma literii V, lângă diametru. Această imagine este o axiomă a cunoștinței noastre moderne. Ea are un început care pretinde la venicie. Dacă, am nota în ambele semicercuri câte o literă H, prin care liniile paralele prezintă două procedee de cunoaștere co-legate între ele, unul rațional și altul - irațional, v-om fi surprinși de următoarele coincidențe. Simbolul H prezintă, tot aici, și elementul chimic hidrogenul, iar cercul întreg, - elementul chimic oxigenul. Doi atomi de hidrogen și un atom de oxigen formează o moleculă de apă, izvorul vieții, cunoașterii. Se știe, că unghiul dintre atomii de hodrogen din molecula de apă e de aproxomativ egală cu 105 grade. Această coincidență a construcției moleculei de apă și simbolismul domenilor de cunoaștere, două emisfere cu lacuna V, are a sa continuitate. Astfel, aceiași constantă aproximativă 105 se va găsi nu numai în structura Materiei (apa), ci și în Spațiu, raportul volumelor - sferă-cub, Energie - constanta lui Dirac, compoziția Universului, unghiul de la baza piramidelor (bipiramida). (Vezi în lucrarea autorului "Suport pentru intelect", ed."Tipografia centrală", Chișinău, 2013.) Astfel, rămâne numai de a adapta elementul al treilea al cunoașterii, aici, la simbolica domeniulor de cunoaștere științice și religioase, prin adiționare. Domeniul nou se va numi domeniul cunoașterii complementare (suplimentare). El e format din cunoștințe axiomatice, extraordinare, exprimate prin "Teoria științelor complementare". Atunci, cercul actual al cunoștințelor noastre va fi divizat în trei părți egale (egalitatea e o cerință a echilibrului social), iar constanta 105 se va evidenția prin Pi =3,14, raportul dintre lungimea circumferinței și diametru. 3,14 /3 x 100 = 104,66, iar numărul rotund, e 105. În așa mod, diametrul de pe suprafața cercului de cunoștințe (ordinare și religioase) se modifică în simbolul literei Y, care divide cercul în trei părți egale, iar cele două impulsuri simbolizate prin litera V se unesc și formează literaW. Uimitor lucru: „tetragramă”, semnul cuvântului „Iehowa” (Iahve) - e YHWH (unicul zeu) este numele lui Dumnezeu (vezi Biblia), o cunoaștere eternă, pe care o putem afla și în acest mod, rațional, aplicând domeniul științelor complementare, o știință a axiomelor. Acum, cercul cunoștințelor noastre va conține trei domenii ale cunoașterii. Cel de sus - al științelor complementare, ca știință aximatică rațional conștientizată, cel din dreapta al tuturor religiilor Iubirii, ca cunoaștere irațională, cel din stânga - al științelor ordinare practice, impulsive, revoluționare, trecătoare. Dumnezeu este integritatea din care face parte și omul, iar constanta universală 105 îl constrânge pe om prin o logică generalizată, unică, trinitară, la cunoașterea spațială a naturii și acceptarea Legilor Lui Dumnezeu totalizate prin trinitate. - Exiată oare Dumnezeu? - Da, odată ce numele Lui, YHWH, conține în sine semninicațiile elementelor chimice, hidrogenul și oxigenul, descoperite mai târziu, cu peste 4 mii de ani de la scrierea Bibliei. - Da, pentru că Constanta universală, numărul 105, poate fi cunoscut numai acum, odată cu calcularea energiei unui foton de lumină prin constanta lui Dirac, 105, și datorită descoperirii materiei și energiei întunecate, care au dat posibilitatea calculării compoziției Universului. - Da, pentru că științele complementare, axiomatice, nu reprezintă o născocire a autorului ci un procedeu tehnologic de sincronizare a cunoștințelor. El e bazat pe axiome cunoscute, acceptate deja, iar acest fapt permite adaptarea tuturor limbilor conveniente, subiective, realității obiective. Fapt, care încă nu este împlinit rațional, chiar și acum la începutul mileniului III. - Trebuie să te temi de Dumnezeu? - Nu! Cunoaște Legile universale ale Domnului Isus Hristos și trăiește ca El. Aceste Legi sunt: Dualismul, Contradicția și Complementaritatea. Cunoscând aceste Legi Isus a devenit Zeu. Imaginea Lui de pe icoane e mereu însoțită cu literele O (omicron), W (omega), N, semne care reflectă legile universale ale divinității: Dualismul, Contradicția și Complementaritatea. Omul reprezintă centrul acestei lumi, iar prin Procedeul gândirii spațiale, trinitatea. E omul îndumnezeit. Răspândirea Metodologiei date ar putea salva planeta noastră, care tot mai mult și mai mult devine insuportabilă pentru existență. Cunoscându-l pe Dumnezeu prin metode raționale se v-or putea accepta și metodele iraționalului, credinței care astăzi nu mai este atât de efecientă, ca la acel moment când creștinismul avea argumentele științifice convingătoare (acum uitate) pentru răspândire. Omul modern caută separat, de unul singur, puțină rațiune a sensului existenței sale, iar tensiunea planetei și civilizației umane crește, impasul social caută descărcare, anume, spiritual-rațională. Starea de unificare a ființei prin gândirea spațială e descoperirea Sinelui Suprem, pe care misticii o numesc a doua naștere. Pentru a cunoaște raționalul e necesară dorința proprie a omului. Teoria științelor complementare e o cunoaștere de sine însuși fondată pe știință, fără misticism și fără revelații psihice zguduitoare. “Biblioteca Ştiinţelor Complementare” - sistem structurat de cunoştinţe axiomatice, paradigmă a cunoaşterii.. Autor - Victor Deleu.
Posted on: Thu, 10 Oct 2013 14:30:35 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015