ENIGMELE DACILOR sursa:monitorfg.ro ,,Trecînd Istrul peste acest pod şi ducînd rãzboiul mai degrabã cu chibzuinţã decît cu avînt nemãsurat, Traian, o datã cu trecerea timpului şi nu fãrã greutãţi, îi învinse pe daci...Cît despre Decebal, atunci cînd reşedinţa sa regalã şi întregul ţinut peste care domnea au fost cucerite, cînd el însuşi s-a vãzut în primejdie de a fi prins, s-a sinucis, iar capul sãu a fost dus la Roma. Şi astfel Dacia a ajuns sub stãpînire romanã şi Traian a colonizat mai multe oraşe“ (Cassius Dio-Istoria romanã) Istoricul Dio Cassius îl descrie pe Decebal în istoria sa ca ,,foarte priceput la planurile de rãzboi şi iscusit în înfãptuirea lor, ştiind sã aleagã prilejul pentru a-l ataca pe duşman şi a se retrage la timp. Dibaci în a întinde curse, era un bun luptãtor şi se pricepea sã foloseascã izbînda, dar şi sã iasã cu bine dintr-o înfrîngere. Din aceastã pricinã, multã vreme a fost un duşman de temut pentru romani“. Aceste lucruri le-au simţit romanii pe propria lor piele. Dacii, în general şi în special Decebal, au fost adversari foarte incomozi pentru romani. Dezastrul romanilor de pe Valea Oltului unde Decebal i-a aşteptat în trecãtoarea de la Turnu Roşu cãsãpindu-i-generalul roman Cornelius Fuscus este ucis în luptã şi Drapelul Legiunii a V-a a fost capturat, seamãnã foarte mult cu catastrofa suferitã de romani în pãdurile Germaniei în care Legiunea a XIX-a şi a XX-a au fost mãcelãrite împreunã cu personalul auxiliar. Armatele romane au întîmpinat o rezistenţã îndîrjitã din partea dacilor, iar acest lucru se vede în scenele de pe Columnã şi numele celor 4000 de soldaţi romani înscrise pe altarul de la Adamclisi. Primul rãzboi daco-roman se încheie nedecis. Rãzboiul se încheie cu o pace vremelnicã, ambele tabere fiind epuizate. În cel de-al doilea rãzboi împotriva dacilor romanii dupã numeroase sacrificii şi pierderi de vieţi omeneşti reuşesc sã cucereascã fortificaţiile geto-dacice din Munţii Orãştiei ajungînd într-un final la Sarmisegetuza. Se ştie cã Decebal a apucat sã fugã pe cãi dosnice împreunã cu o ceatã de cãlãreţi numai de ei ştiute pentru a crea noi focare de acţiune dar este înconjurat de duşmani şi îşi curmã zilele pentru a-şi menţine intactã demnitatea de rãzboinic. Acest fapt îl vom consemna la legendarii rãzboinici din Japonia feudalã, samuraii. Istoria militarã consemneazã puncte comune la rãzboinicii din întreaga lume: respectul faţã de adversar, loialitatea faţã de superiori şi faţã de ţarã pînã la sacrificiu şi demnitatea-obligatorie la orice luptãtor care se respectã. Anul 1965 aduce o descoperire remarcabilã fãcutã de cãtre un profesor american de la Universitatea din Honolulu ( Hawaii ) pe nume Michael P. Speidel. Cercetãtorul american a descoperit în satul Gramnani, din apropierea anticului Philippi ( N.R-anticul Philippi se aflã în Macedonia, de acea locaţie se leagã vestita bãtãlie de la Philippi unde Octavian Caesar şi Marcus Antonius au învins armatele lui Gaius Cassius Longinus şi Marcus Iunius Brutus. Cassius şi Brutus au conspirat la asasinarea lui Caesar în 44 î.Hr. dupã care au ridicat o armatã pentru a lupta în numele Republicii. Dupã înfrîngere, Cassius şi Brutus s-au sinucis. Bãtãlia a avut loc în anul 42 î.Hr. În anul 29, Octavian, fiul nepoatei de sorã a lui Caesar, a devenit primul împãrat roman, iar în 27 Senatul i-a acordat titlul de Augustus sau majestate imperialã, un monument funerar de mari proporţii, ce conţinea un basorelief şi o inscripţie. Erau sculptaţi un cãlãreţ în galop care urmãrea un luptãtor ce avea pe cap o cãciulã ţuguiatã-la fel cu portul dacilor. Scutul luptãtorului dac aflat la pãmînt era cãzut lîngã el. În inscripţia de pe monument se consemna în limba latinã cã militarul roman pe al cãrui mormînt se înãlţa monumentul, fusese ridicat la gradul de decurion de împãratul Traian pentru cã el era cel care l-a capturat pe Decebal-unul dintre cei mai incomozi adversari. Monumentul a fost ridicat în jurul anului 120 de Tiberius Maximus care ţinea neapãrat sã aducã elogii faptei eroice prin care s-a evidenţiat soldatul roman. Inscripţia mai aduce un amãnunt important pentru istorie: capul lui Decebal a fost dus la Ranisstorum. Pãrerea istoricilor Istoricul Ion I.Russu afirmã în legãturã cu descoperirea de la Philippi: ,,Sînt douã amãnunte de valoare excepţionalã, localã şi, totodatã, general-istoricã, pe care epitaful lui Claudius Maximus ni le dã: decapitarea lui Decebal şi aducerea capului la Ranisstorum, localitate necunoscutã pînã acum decît numai sub formã cripticã, şi mai puţin realã: Sturum, situatã în nordul sau nord-estul Daciei ocupate de romani şi menţionatã de geograful din Ravenna, în sec. VI d.Hr. (toponimic semnificativ ce impune discuţii mai ample). Cele douã ştiri: decapitarea regelui şi localitatea dacicã unde se afla cartierul general roman în noua ţarã, constituie informaţii cu profunde implicaţii în studiul istoriei daco-geţilor şi a Daciei carpatice, în cursul desfãşurãrii campaniilor romane, care, în istoriografia şi literatura romanã au avut ecoul unei grandioase epopei...,,Citind“ Columna lui Traian, constatãm-dupã ocuparea de cãtre romani a Sarmisegetuzei Regia-cã în urmãrirea regelui dac spre nordul (sau eventual estul) ţãrii, coloanele romane trec Mureşul pe malul drept, cãtre o cetate a dacilor ( posibil la Piatra Craivii, jud. Alba), identicã cu Apulum, evacuatã de aceştia. Înaintarea romanã a continuat probabil pe malul drept al Mureşului spre nord, apoi pe valea Târnavei spre est, ori, simultan, pe Arieş şi Someş. Pe Columnã este reprezentat un violent atac al dacilor asupra unui castru roman, apãrat cu îndîrjire de auxiliari. Dintr-o poziţie bine adãpostitã, Decebal observã cu încordare desfãşurarea ofensivei, dupã al cãrei eşec dacii fug în derutã...În momentele prãbuşirii totale, momente de panicã-resturile armatelor geto-dace, adunate într-un codru ascultã ultimul cuvînt al regelui Decebal: libertate de acţiune.. .Fuga regelui cu suita sa, urmãritã, în galopul cailor, de cavaleria auxiliarã romanã, se încheie prin încercuirea fugarilor în adîncurile unui codru. Cîţiva cãlãreţi din suita regalã sînt ucişi, iar regele, neputînd sã scape din încercuire, mai apucã sã-şi curme firul zilelor cu sabia scurtã şi curbã, cîteva clipe înainte de a fi capturat de viu. Decebal, cãzut la pãmînt lîngã un copac, îşi reteazã beregata, în timp ce cîţiva cãlãreţi romani se nãpustesc asupra lui cu lãncile ca sã-l loveascã (N.R-era un fel de întrecere între ei care sã-l prindã primul pe marele rege dac sau care sã se laude cu cinstea cã a înfipt primul suliţa în luptãtorul deja muribund care era în agonie). Aplecîndu-se de pe calul în galop, unul dintre ei întinde mîna dreaptã gata sã prindã pe suveran. În fruntea acestor urmãritori nãvalnici se afla, desigur, detaşamentul ...condus de Tiberius Maximus. Nu este o laudã, cum considerã M.P. Speidel, ci o realitate. Tiberius l-a prins pe regele dacilor dar, în epitaful sãu, nu precizeazã dacã acesta mai era viu sau nu. Rezultã cã Decebal a fost capturat în momentul agoniei sale...Desigur, scena de pe lespedea-epitaf este pasibilã şi de alte interpretãri. Reprezintã ea chiar sfîrşitul lui Decebal (opinia lui Speidel )? Cel doborît nu este cumva (cum ar putrea sã indice forma cãciulii cu vîrful înainte) un duşman din Parthia, unde Maximus a fãcut acte de bravurã fiind distins cu decoraţii şi prime? Textul inscripţiei este însã în favoarea primei supoziţii“. Profesorul Dumitru Tudor trage urmãtoarele concluzii: ,,O impresionantã scenã de pe Columna lui Traian a imortalizat, în marmurã, ultimele momente din viaţa regelui-erou. De fapt, acelaşi lucru îl putem vedea pe tabloul sculptat pe piatra funerarã a lui Maximus, unde, de asemenea, Decebal se sinucide, mai înainte ca lãudãrosul cãlãraş roman sã-l poatã împiedica de la acest gest. Deci, în nici un caz, Decebal nu a ajuns viu în mîinile romanilor, ci i s-a retezat capul dupã aceea“. Romanii aveau obiceiul ca sã le taie capul şi mîna dreaptã marilor duşmani ai imperiului cãzuţi în luptã. Nu este sigur cã Ranisstorum ar fi fost o cetate sau un tîrg important din Dacia. Este ştiut faptul cã Traian care a fost mai întîi un militar de profesie îşi muta comandamentul în funcţie de nevoile strategice. În acest caz Ranisstorum putea fi un modest sat dacic. Capul lui Decebal Un calendar sinoptic pãstrat fragmentar pe o lespede de marmurã descoperit în portul Ostia de la gurile Tibrului consemna: ,,în anul 106 capul lui Decebal a fost aruncat pe scãrile Gemoniei“ Este vorba despre o locaţie din Roma-capitala Imperiului-unde erau expuse cadavrele duşmanilor poporului roman. Radu Vulpe, un alt erudit dintre istoricii români, a spus dupã ce a vãzut piatra funerarã a lui Claudius Maximus expusã la Muzeul arheologic din Cavalla: ,,El înregistreazã mãrturia directã şi palpabilã a însuşi ostaşului roman care a participat la eroicul sfîrşit al ultimului şi marelui rege al strãmoşilor noştri daci. Epitaful lui Maximus este considerat un document preţios şi din punct de vedere lingvistic, deoarece el permite sã surprindem unele particularitãţi provinciale, dunãrene, anunţînd transformãrile de mai tîrziu ale limbii latine, în curs de a deveni, pe aceste meleaguri, românã“. În continuare, profesorul Vulpe aratã cã este foarte interesant cum a fost scris numele împãratului Traian, sub forma ,,Troianus“ respectiva pronunţie, cu ,,o“ în loc de ,,a“ dovedeşte schimbarea vocalicã similarã a elementelor latine din limba românã. O schimbare similarã e atestatã de cuvintele Olt respectiv ,,Alutus“, ,,Oltina“-,,Altinum“; Someş-,,Samus“ ( Paul Ştefãnescu, Enigme ale istoriei Române) Istoricul Ştefan Grecianu aflîndu-se în drum spre Sarmisegetuza a spus cînd s-a oprit în oraşul Deva: ,,Cetate vestitã şi tare, despre care se pretinde cã ar fi de foarte mare vechime. Ea s-ar fi numit sub daci Decidava ( Dacopolis ) şi avea şi închisoare de prizonieri de rãzboaie. Aici ar fi luat Traian capul regelui Decebal al Daciei şi tot aici ar fi el chiar îngropat“. În volumul ,,Columna Traianã“ publicat în anul 1910 profesorul Teohari Antonescu afirma: Tradiţia, care foarte arareori înşealã, îşi aminteşte ca în vis de un popor al dacilor, clãditor şi alcãtuitor de cetãţi şi drumuri, un popor care a stãpînit peste plaiurile frumoase ale Daciei. Aşa, dupã tradiţie, Decebal, învins, s-ar fi retras din Sarmisegetuza sub zidurile Orlei, pe care el însuşi a zidit-o“ La Deva tradiţia vorbeşte despre ,,împãratul Decebal care ar fi durat pe piscul singuratic din preajma Mureşului cetate de piatrã“ ale cãrei urme se regãsesc la temeliile actualei cetãţi. Aici regele şi-ar fi ridicat singur viaţa şi tot aici ar fi fost îngropat conform tradiţiei. În concluzie, conform cercetãtorilor istoricilor noştri s-ar dezleagã misterul scenei derulatã în tabãra de la Ranisstorum unde i-a fost adus lui Traian capul legendarului Decebal: evenimentul aducerii capului regelui dac s-ar fi derulat la Deva. Nu este însã sigur nici acest lucru. Ranisstorum rãmîne încã o enigmã asupra locaţiei sigure unde Traian a primit capul lui Decebal. ,,Dealul pe care se aflã ruinele cetãţii Deva a fãcut obiectul a numeroase investigaţii, care au dus la descoperirea vestigiilor unor civilizaţii strãvechi, precum şi elemente care atestã cã aici a fost o aşezare dacicã. Prezenţa pe culmea aceasta a unei fortificaţii dacice, cu ziduri din piatrã, a fost identificatã de arheologi în momentul cînd au constatat cã, în zidurile cetãţii feudale, s-au utilizat ca elemente de construcţie blocuri de piatrã care au aparţinut bastionului dac. Avînd în vedere cã au fost gãsite şi obiecte de facturã romanã, alãturi de cãrãmizi ştampilate din primele secole ale erei noastre, istoricii considerã cã pe locul unde a existat anterior o cetate dacicã, datoritã poziţiei strategice, mai tîrziu romanii au construit un post militar avansat de observaţie“ (Paul Ştefãnescu, Enigme ale Istoriei Române) Comoara lui Decebal şi Bicilis-blestemul neamului românesc ,,Cînd a vãzut Decebal cã scaunul lui de domnie şi toatã ţara sînt în mîinile duşmanului, cã el însuşi este în primejdie sã fie luat prizonier, îşi curmã zilele. Capul sãu fu dus la Roma. În felul acesta, Dacia ajunse sub ascultarea romanilor şi Traian stabili în ea oraşe de colonişti. Furã descoperite şi comorile lui Decebal, deşi se aflau ascunse sub rîul Sargetia, din apropierea capitalei sale. Cãci Decebal abãtuse rîul cu ajutorul unor prizonieri şi sãpase acolo o groapã. Pusese în ea o mulţime de piese de argint şi de aur, precum şi alte lucruri foarte preţioase- mai ales dintre cele care suportau umezeala-aşezase peste ele pietre, iar dupã aceea aduse rîul din nou în albia lui. Tot cu oamenii aceia Decebal puse în siguranţã, în nişte peşteri, veşminte şi alte lucruri la fel. Dupã ce fãcu toate acestea, îi mãcelãri, ca sã nu dea nimic de faţã. Dar Bicilis, un tovarãş al sãu care cunoştea cele întîmplate, fu luat prizonier şi dãdu în vileag toate acestea“ scrie Dio Cassius în ,,Istoria romanã“. Cu Bicilis, acest Iuda dac, începe blestemul neamului nostru. Fantoma lui Bicilis a fost prezentã în întreaga noastrã istorie: cozile de topor, vînzãtorii de neam şi de ţarã care au ajuns sã lupte împotriva propriului neam: cînd a fost asasinat Mihai Viteazul mercenarii care trebuiau sã-l apere n-au mişcat un deget iar cãpitanii sãi nu s-au aflat lîngã el; Vlad Ţepeş a fost prins prin trãdare; Mircea cel Bãtrîn nu a putut fructifica victoria de la Rovine deoarece a fost trãdat şi a trebuit sã se refugieze pentru o scurtã perioadã de timp în Transilvania; Ioan Vodã a fost trãdat de boieri; Horia, Cloşca şi Crişan au cãzut prin trãdare: comuniştii au înlesnit drumul NKVD-ului pentru a prelua administraţia României de dupã rãzboi . Partizanii anticomunişti au fost vînduţi chiar de cãtre consãtenii lor pe-un pahar de rachiu. Bicilis nu ne dã nici acum pace: poporul român este jefuit de o gaşcã de gangsteri care şi-au spus iniţial: ,,Dreptate-Adevãr“ Sã nu uitãm cã flota comercialã a României care a fost una dintre cele mai mari flote din lume a fost vîndutã pe nimic de o gaşcã din care a fãcut parte şi ,,primul bişniţar“ al ţãrii. Toate mãsurile de precauţie pe care le-a luat Decebal de a pãstra secretul în privinţa locului unde a fost ascuns tezaurul au fost zadarnice din cauza trãdãrii acestui Bicilis. O serie de documente confirmã cele spuse de Dio Cassius. Criton care a fost medicul personal al lui Traian consemneazã în ,,Geticile“: ,,dupã ce a cucerit-o ( N.R-este vorba de Dacia ) pentru prima oarã şi l-a învins pe Decebal, conducãtorul geţilor ( N.R-Criton fãcea referire la ţara dacilor cu numele de Geţia ) puternicul Traian a adus romanilor cinci milioane de lire de aur, o cantitate dublã de argint, în afarã de cupe şi lucruri scumpe, depãşind orice preţuire, apoi turme şi arme şi peste cinci sute de mii de bãrbaţi cît se poate de potriviţi pentru luptã, împreunã cu armele lor“ Informaţia lui Criton s-a pãstrat în scrierea lui Ioannes Lydus, un scriitor antic din secolul VI d.Hr. Columna lui Traian este un document foarte preţios în acest sens: la scena nr. CXXXVIII apare un grup de animale de povarã care duc pe spinãrile lor samare pline cu felurite vase, fapt care ne poartã cu gîndul cã acestea reprezintã transportarea tezaurului dac. Un alt eveniment vine în sprijinul afirmaţiilor celor doi istorici: dupã anul 106 a avut loc un program foarte vast de construcţii monumentale. Acest lucru nu are o explicaţie logicã: istoria a consemnat cã înaintea urcãrii lui Traian pe tron cei de dinaintea lui au lãsat vistieria secãtuitã iar redresarea situaţiei financiare nu poate fi pusã decît pe seama comorilor capturate de la daci. Tot Dio Cassius mai menţioneazã: ,,Dupã întoarcerea la Roma...Traian dãdu spectacole timp de o sutã douãzeci şi trei de zile, în cursul cãrora au fost ucise cam unsprezece mii de animale sãlbatice“ La aceste serbãri au mai luptat zece mii de gladiatori conform documentelor epocii. Numeroşi daci au fost duşi la Roma şi transformaţi în gladiatori. O mare parte dintre aceştia şi-au pierdut viaţa în arenele romane. Dio Cassius mai spune: ,,Traian construieşte drumuri de piatrã prin mlaştinile pompeiene, cu clãdiri pe margini şi cu poduri mãreţe. Topeşte toatã moneda deterioratã. Întemeiazã biblioteci şi ridicã în for o columnã foarte mare, atît pentru a-i sluji de mormînt, ca şi o dovadã de mãreţie a lucrãrilor din for“
Posted on: Mon, 25 Nov 2013 12:36:29 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015