Există o categorie de oameni care nu știu sau nu pot să fie constanți în relațiile cu ceilalți. Tind totuși să cred că nu este vorba de o reacție voluntară și că detașarea lor față de oamenii dragi e inerentă comportamentului lor. Am întâlnit mai mulți oameni care se încadrează cu succes în paternul celor mai sus menționați. Dacă unul dintre ei nu ar pretinde că îmi prieten(a) nu aș fi acordat importantă fenomenului. Am probleme. Ajută-mă! Când i se scufundă corăbiile și nimeni pare că nu îl mai ajută, mă caută de 5 ori pe zi, mă sufocă practic cu telefoane, mesaje și întâlniri. În tot acest timp nu vorbește decât despre problemele lui, de cât de rău îi merge și de cât de mizerabilă e viața și existența. Nu știu dacă o face doar pentru că doar atunci simte nevoie să mă aibă prin preajmă, sau pur și simplu că știu să ascult și îi sunt, să zicem, la îndemână. Cum nu îmi place să fiu responsabil pentru eșecurile nimănui, nu mă aventurez să îl sfătuiesc cum aș face eu daca… Suntem personalități diferite și cum eu nu sunt convins de capacitatea oamenilor de a empatiza, evit să încerc forțat să mă pun în locul cuiva doar pentru a da senzația că mă implic și îmi pasă. Cred că e mai sănătos să fii mantaua de ploaie, să lași omul să se descarce, să își spună păsul și să speri că dejectând tot of-ul într-o conversație pe care o monopolizeaza, îl va ajuta să își limpezească gândurile. S-au rezolvat toate. Păcat că am uitat să te anunț. Ah, nu..nu te-am mai căutat de atunci și nici prea disponibil nu am părut când ai vrut să ne vedem la o cafea. Da, din păcate oamenii care nu îți caută compania decât atunci când au nevoie să fie ascultați, ajutați sunt destui, și unii au îndrăzneala vădită să se autodenumească prieteni tăi !
Posted on: Fri, 15 Nov 2013 14:52:55 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015