Fie! Dacă n-ai, Sigur că vrei, Iar de ai, Tot vrei şi vrei. Fie! Dar să fie cu măsură, Poate chiar şi omenie, Că în jur mai mulţi îndură Foamete şi sărăcie. Fie! Dar gândeşte, poate, Şi la tine răul vine, Şi mâine, din toate, Nimic nu rămâne. Merg pe drum Şi mă gândesc, Cum aş face să găsesc O metodă eficace Ca omul să se împace Cu soarta sa hărăzită Dată-n dar de cel de sus, Ocrotită şi păzită, De Domnul nostru, Iisus! Umblă omul ca să-i cadă, Precum unei fiare pradă, Jecmănind cu dibăcie Ca să-şi facă avuţie. Dacă n-are, Vrea schimbare, Iar de are, Tot schimbare, Chiar de banii vin şi vin Strigă bietul că-i puţin, Fie el milionar Ori multimiliardar, Vrea mereu să înmulţească, Capitalul său să crească. Dacă ai moştenitori, Fie! Dar se-ntâmplă uneori Să-i ducă în agonie Testamentul tău lăsat, De unii respins, blamat, Şi atunci ai tăi urmaşi Pot ajunge şi codaşi Prin intrigă, duşmănie. Fie! Dar, cât îţi trebuie, măi nene!? Nu te mai umfla în pene! Poţi să cumperi şi să vinzi, Dar totul n-o să cuprinzi. Unul vrea bani şi avere, Altul funcţii şi putere, Şi o viaţă cât trăiesc Se scuipă, se huiduiesc. Fie! Ce îmi pasă mie! Mă opresc, În jur privesc, Văd unul cum se boceşte, Altul la un colţ cerşeşte, La parcare-un mercedes, Iar din el avuţii ies, Dar şi ei sunt încreţiţi, Se vede, nu-s mulţumiţi. La răscruce-un poliţist, E şi el un antihrist, Văd cum bagă-n buzunar Euro, poate dolar. Doamne, oare chiar nu-i vezi!? Şi cât,încă, o să-i crezi, Că nu mai au omenie!? Fie! Dar cât, Cât îţi trebuie, măi nene!? Ai şi tu un singur gât, O gură şi două gene, Eşti un om ca orişicare, Cu un cap, două picioare, Şi ca alţii păcătos, Dar că foarte lăcomos. Şi cât o să iei cu tine Pe cea lume!? Totul pe pământ rămâne, Bogăţia şi-al tău nume. Atât unul, Cât şi altul E greşit şi păcătos, Doar când moartea se iveşte, Omul se păcătuieşte, Dar ce folos! Doamne, îi blagosloveşti La fel. Îi mai ierţi şi-i miluieşti, Dar omul nu ţi-i fidel! Sunt şi unii cu credinţă, Dar tot ei şi-n suferinţă, Căci mereu la colţ cerşesc De la cei ce-i jecmănesc. Fie! Dar de aveţi omenie, Încă, Nu-i târziu să vă treziţi Şi-napoi să reveniţi, Că doar nu sunteţi o stâncă Fără faună şi floră, Fără murmur de izvor, Fără frate, fără soră, Fără inimă şi dor! Cred că mai aveţi credinţă, Încă! Poate găsiţi şi voinţă! Bine dacă faci prin muncă Bani şi avuţie, Fie! Dar de eşti Tâlhar din fire Cum poţi ca să vieţuieşti Cu o proastă amintire Despre cel mereu prădat, Poate, chiar şi decedat!? Fie! Dacă acea bogăţie A făcut-o prin... furat, Dar dac-a muncit din greu Şi nu este prea bogat!? Nu-ţi va fi scârbă mereu C-ai făcut mare păcat!? Aşa-i omul cât trăieşte, Unul veşnic chefuieşte, Altul o viaţă trudeşte, Al treilea la colţ cerşeşte, Al patrulea jecmăneşte, Al cincilea cârmuieşte Şi pe nimeni nu jeleşte, Că şi el cu gându-i dus, Neştiind cât va fi sus, Tot la bani şi bogăţie. Fie! Dacă el o face! Dar poporul să nu-şi fure, Care chiar de tace, Nu mai poate să îndure. Unul este deputat Şi prin lege-i protejat, Altul este guvernant Şi fură având garant, Al treilea-n preşedinţie, Neavând simţ şi omenie, Face şi el avuţie. Fie! Că-i cu mâna pe butoi! Dar prea mare lăcomie, Poate,-aruncă şi la noi Câte-un boţ de miere dulce Că poporul nu s-ar duce Peste munţi şi mări S-argăţească-n alte ţări! De ani cere umilinţă, Dar că nu mai au credinţă Cei ce-n vârf s-au cocoţat Şi de popor au uitat. Fie! Dar şi poporu-i de vină Că de ani li se închină, Parcă le-ar fi o mumie. Cred că-i place, De altfel Ceva ar face! Dar aşa-i este fidel Şi-i menţine ani în şir, El fiind mereu martir. Poate mâine se trezeşte Şi vede că chinuieşte, Şi-şi alege dintr-ai lui, Din sânul poporului, Nu din foşti, Chiar de nu-s proşti, Nici prezenţi, Cu foşti, clienţi! Fie! Dacă ai uitat De acea urgie Care te-a îngenuncheat! Câtă ură ai mai strâns Şi cât prin unghere-ai plâns! Ai stat cu capul plecat, De imperiu ocupat, Deportat, întemniţat, Din casa ta alungat. Din Siberia de gheaţă, Lăsând soră, frate, mamă, tată, Te-ai întors schimbat la faţă Şi cu inima-ncrustată Ai venit la al tău plai Care pentru tine-i rai, La căsuţa părintească Şi la glia strămoşească, Dar moscali în ea găsind Prin curte gospodărind, În lacrimi tu o priveai Şi în gând îi blestemai. Oare chiar să fi uitat Ce-ai găsit venind în sat!? Nu cred! Că altfel, de mult putred, Trupul tatălui tău, sfânt, S-ar întoarce în mormânt. Dar... Fie! Zeci de ani ţi-au tot promis Bună prosperare, Dar la urmă ai conchis C-a fost o eroare Şi făcând doar doi-trei paşi Hotărâta-i să-i mai laşi Pe cei foşti, crezând că poate Din mocirlă te vor scoate, Dar... Fie! Peste ani liber, adică, Dar tot sub călcâi, bădică, Speriindu-te cu gazul, Îţi mai prelungesc necazul, Speriindu-te cu vinul, Îţi mai prelungesc şi chinul, Şi benzina, şi lumina Îţi este la fel pricina, Şi aşa ne amăgeşte De parcă ne-o dăruieşte Cel care ne asupreşte. Fie! Dacă-ţi place ţie, Atunci rabdă, măi frăţie, Dar că nu şi mie. Fie! Dar, nu uita, bădie: Unui hoţ în lege; Altul nu alege, Fură şi-apoi vinde Şi nimeni nu-l prinde; Al treilea-i boier, Poate moşier, E şi el în lege, Pe ţăran îl drege; Al patrulea businessman, Fură şi el an de an, Dar că de la stat, Neimpozitat; Al cincilea guvernant, În lege şi lăcomos, Primilor fiind garant, Face capital din gros; Al şaselea deputat, Procedând legal, Aşa ca un... om de stat, Face capital, Doar al şaptelea trudeşte, Pe toţi îi hrăneşte, Şi tot el bătut, furat Şi întemniţat, Rabdă, ce să facă, Şi tot spune „Dacă...!”. A spus ieri Şi-alaltăieri, Spune azi, Poate şi mâine, Dar cât oare poţi să rabzi!? Te întreb, pe tine! N-auzi lumea cum trăieşte Şi ce pensie primeşte, Nu mai zic de angajaţi, Că sunt foarte protejaţi, Chiar şi-acel, legal, şomer, Decât noi e mai prosper Într-o altă UNIUNE Unde viaţa e minune, Unde-i Ţara noastră, MAMĂ, Care de mulţi ani ne cheamă. Ne întinde mâna, Să fim împreună. Dar cine e frâna Şi nu vrea să spună Că suntem români Şi aici stăpâni!? Da, sigur că cei Ieri şi azi mişei, Mancurţi, antihrişti, Comso..., comunişti, Care ani visează Să întoarcă carul Şi mereu trişează, Îngrădind hotarul. Frică li-i de LEGE Şi nu pot să nege, Că în EUROPA Ea le va fi popa. Vor, nu cred, Că pierd! Şi atunci ce fac? Dezbină şi se prefac Că sunt pentru UNIUNE, Dar concret nimeni nu spune Ce, cum, când? Poporul lăsând plângând. Noi fiind rău supăraţi, Nu toţi, Huiduim pe fraţi Mai rău ca pe hoţi. Oare nu noi, prin hoţie, Am fost ocupaţi, Deportaţi şi subjugaţi? Fie! Dar să nu zici „Dacă!” Dacă iarăşi n-o să-ţi placă Sau de foame o să pici, Să nu spui iar „Dacă aş fi-ales un alt primar Mai mult ca să facă Şi desigur Parlament Cu-aspiraţii democrate, Să nu fie dependent Şi pentru dreptate!”. De comiţi iar o greşeală, Poate fi fatală. Şi atunci, măi nene, Nu te-umfla în pene, Că doar după lege, Ei îţi vor alege Guvern, dar şi Preşedinte, Şi va fi ca înainte. Fie! Dar, bine-ar fi să te gândeşti Ca să nu greşeşti, De altfel din nou vei spune Cu amărăciune, „Dacă...!”. Dar, fie! Dar eu zic să ne unim De la mic la mare Şi-mpreună să urnim Carul spre schimbare. Dacă vrei bine să-ţi fie Şi să nu spui „Dacă...!”, Dacă nu, aşa să fie, Dar din nou vei spune „Dacă...!”. Fie! Dar... august 2008 În preajma alegerilor parlamentare din 2009.
Posted on: Sat, 07 Sep 2013 07:27:57 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015