Ganduri parintele Arsenie Boca Cuvinte duhovniceşti din Săptămâna Luminată - Sfântul Duh; - duhul omului; - duhurile rele; - fire = fiară; mintea încâlcită. - războiul nevăzut. - Căsătoria calea firii; - Călugăria calea mai presus de fire; - Despre unitate şi unificare; prin lepădarea de sine, ascultare şi smerenie. Firea naturală cuprinde: instincte, neputinţe şi patimi. Făgăduinţele călugăriei: sărăcia, fecioria şi ascultarea. Prin strămutare, săltăm de la fire la calea cea mai presus de fire. Ascultarea Mântuitorului: până la moarte pe cruce. Despre convertirea Mariei Magdalena şi alungarea celor şapte demoni sau păcate. - Oamenii îşi apără viaţa, sinele şi eul. Prin egoism îşi încurcă calea şi mersul duhovnicesc. - Lupta între Dumnezeu şi satana pe terenul minţii şi inimii omului. - Porunca lepădării de viaţă - Crucea ca nivel de lepădare de sine - În Ghetsimani Mântuitorul se luptă în rugăciune cu sinele omenesc. Satana luptă ca să te încâlcească prin judecarea altora şi cârteli - o rădăcină a vrajbei (a harababurei = nemulţumirea, instinctul, rupe zăgazul rânduielii, te îndeamnă să ieşi dintr-o ascultare care i se pare lanţ sau temniţă; aceasta este situaţia de luptă între trup şi suflet, între bine şi rău, pe terenul minţii şi inimii noastre. Instinctul se răzvrăteşte. Cu cât eşti mai luptat de instinct, cu atât eşti mai răzvrătit. Tinereţea trebuie disciplinată. Instinctul poate răbufni şi periclita sănătatea mintală. Răspuns la Horezu: Am venit să-mi văd greşelile!!! Am simţit că acest cuvânt a venit din alt loc. Să fim ucenici ai Domnului Hristos la altă intensitate, să adâncim Calea. Pe orice ascultare capeţi, vine vrăjmaşul şi înşurubează şi ideia lui cu care îţi modifică ascultarea ta, ca la vremea plăţii să spună: “Doamne şi de mine a ascultat”. Răspunderea preoţească e mai mare ca a celorlalţi; - Rădăcini ale neunirii, energia tinereţii care nu vrea să meargă pe o cale mai presus de fire, de aceea critică, ocărăşte, cârteşte. - Bătrâneţea a devenit a doua natură a moravurilor. Singura posibilitate care poate face unificare în acestea este convertirea energiei la toată sinceritatea, în lumina cunoştinţei, a dragostei de care e capabilă ca dar al Domnului Hristos. Nimicurile, fleacurile, îţi fărâmiţează puterea şi energia. Fericirile deşi ne par paradoxale, trăite însă, devin linia ta de viaţă - de sens şi înţeles. E necesar să ne lăsăm prinşi de macaraua care ne ridică la alt nivel de existenţă. Să ne convertim cu toată fiinţa. - Porunca iubirii: să nu-ţi îngădui separarea sau judecata altora. - Predica de pe Munte - rugăciune pentru cei ce ne necăjesc. - Neascultarea e caracteristică mireniei, nu călugăriei. - Apărarea (dreptului - propriu) cu smerenia se exclud; e ca şi apa cu focul. Despre pocăinţa întristată, disperată sau deznădăjduită. - Unde-i rău, acolo-i bine; - Unde-i rău, acolo sunt eu. - Unde ne merge bine, acolo nu sporim. Călugăria e o continuă ispăşire şi spălare a firii, se spală iubirea de sine, menajarea de sine, boala cruţării de sine. Să te bucuri când eşti crucificat pe nedrept. Unde-i mai greu, acolo te curăţeşti mai sigur. Acolo unde nu eşti cioplit, eşti un necioplit. Călugării de azi de la coada veacului. Ispăşirea Mântuitorului pe cruce pentru noi. Necesitatea judecăţii universale. Urmaşii te vor acuza sau te vor ridica.
Posted on: Mon, 05 Aug 2013 18:49:39 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015