Gherganii şi Germanii German / Gher-Man înseamnă Omul Gher - având străvechiul înţeles de “omul cerului” - fiind cu evidentă legătură Ghergană. Aşa cum Evreii denumeau Gentili / Goimi, otomanii spuneau Ghiauri şi Romii / Ţiganii zic Gagii celor care nu-s de-ai lor, pentru nemţi Gher însemna proprii oameni iar Valoni, Velşi, Valahi, etc. erau ceilalţi; în credinţa Goţilor - de care au fost legaţi mai ales Germanii răsăriteni - Valhala, respectiv Valahia, era tărâmul unde li se duceau sufletele (se ştie că rasial Goţii cumulau aspecte negroide şi Caspice). Spre deosebire de cei din S, care erau Berberi, Romanii ziceau Barbari celor din N (adică şi Germanilor / Gher-manilor, oarecum diferiţi de neamul Kelt - al Celţilor - din care făceau parte Galii). La început, Gher însemna înrudit şi cu Galii: din 223 î.C. - conform inscripţiei Fasti Capotolini, numele fiind de inspiraţie Greacă - astfel începând să fie denumiţi Germanii explicit ca vecinii războinici Nordici separaţi ai Galilor, numele fiind utilizat de către geograful Posidoniu / Poseidonios 135 - 51 î.C. din Insula Rodos şi consacrat apoi de către conducătorul Roman Iuliu Cezar (aristocraţia Romană vorbea acasă Greaca / Iuliu Cezar ca tânăr, în anul 80 î.C., a şi fost ambasadorul Romei în Bitinia, la N de Gherghiţii Troiani). Romanii i-au numit ca Germani pe cei care erau înrudiţi şi se învecinau la răsărit cu Geţii / Dacii - până azi Germanii afirmând despre ei înşişi că-s “Deutsch” - şi filozoful German Gottfried Leibniz 1646 - 1716 (primul preşedinte al Academiei de Ştiinţe din Berlin) confirmând despre Germani că “cel mai timpuriu s-au numit Dutch” / adică, în pronunţie, “Daci”. Dr. Mircea Babeş în “Istoria românilor” editată de Academia Română în 2010 a scris că “primii germani intraţi în scena istoriei au fost bastranii / bastarnii din Basarabia / Moldova, între Nistru şi Istru: germani înainte de germani; la sfârşitul secolului III î.C., Strabon VII 3:17 a cunoscut ramura sidonă a lor, nume regăsit la o populaţie din zona izvoarelor Vistulei (sidonii la Ptolemeu 2:11) şi - într-o formă uşor diferită - la sidinii dintre gurile Vistulei şi Oderului” / adică Pomerania: regiunea împărţită acum între Polonia şi Germania, unde au fost atestaţi istoriceşte Suebii / Suevii (dintre care o parte au înfiinţat în NV Iberic Regatul Galiciei iar în S German / Bavaria au fost strămoşii Şvabilor, care în Epoca Modernă au fost principalii colonişti în Banat). Comparativ cu Galii, Germanii însă n-au lăsat oraşe, palate, temple ori alte edificii - aşezările lor umile nu se comparau cu cele prospere ale Galilor - fiind lipsiţi de resurse sau de meşteşugari; părintele istoriografiei Latine Tacit - născut în Galia, autorul în secolul I a lucrării etnografice “Germania” - le-a găsit calităţile: prietenia dovedită pe timp de pace şi curajul în luptă (admirând respectul lor faţă de consiliile tribale în care erau discutate chestiunile arzătoare şi se luau deciziile importante). Este de ştiut că printre cele mai vechi documente despre genealogia Nordicilor (păstrate în biblioteca regelui Englez Henry VI 1421 - 1471) apar la originea Germanilor Nordicul Boerinus cu feciorii Gethus, Gothus, Geat, Dacus, Fresus, Suethedus, Iutus, Wandalus şi Cinvincius, corelaţi de cercetători cu Geţi, Goţi, Suedezi, Danezi, Vandali, ş.a. Spaţiul Gher-manilor s-a consolidat în N Dunării, între Carpaţi şi Rin iar ţara lor s-a numit Deutsch / asemănător cu vecinii Danezi şi cei - azi Olandezi - Dutch (în exprimare directă “Daci”); în vechime, Valea Dunării - între Pădurea Neagră şi Marea Neagră - a fost locuită de cei care o venerau pe Dochia, populaţie organizată pe cursul inferior de Romani în secolele II şi III ca a Daciei (e de ştiut că pe continentul European graniţa Nordică a Imperiului Roman era pe fluviile Rin şi Dunăre, Banatul - dominat din anul 21 de Sarmaţii Iazygi / Aszi din Iran, rude cu Alanii din Oseţia, ce-şi creşteau caii Altaici în mlaştinile regiunii - fiind prima regiune inclusă de Romani de pe partea cealalaltă a fluviului, provincia Dacia din care făcea parte regiunea Banatului fiind şi singura Romană ce a fost pe malul stâng al Dunării: aceasta datorită bogăţiei sale, împăratul cuceritor Marcu Traian considerându-şi reuşita drept cea mai mare vreodată pentru Imperiul Roman, aflat atunci la apogeul său / şi a ţinut de aceea cea mai mare petrecere din istoria omenirii - de 123 de zile - fostul senator Dio Cassius 155 - 229 din Bitinia în Istoria Romană 68:15 consemnând că datorită înfrângerii Geto-Dacilor “după întoarcerea la Roma, veniră la Traian nenumărate solii din partea altor Barbari şi de la Inzi”). În Evul Mediu, Cronica Poloniei Mari a scris: “Germo era plugul tras de boi iar astfel, Germanii şi Slavii - având graniţă comună - trag împreună; nu există mai buni vecini în lume, prietenoşi şi familiari, decât Slavii şi Germanii. Migrarea Volcae Savantul Cicerone Poghirc - mentor al lui Petru Culianu - despre “Numele populaţiilor romanizate în Balcani” a considerat că “denumirea vechiului trib Volcae, vecin cu germanii, a devenit pentru ei numele celţilor în general şi - după romanizarea Galiei - a fost aplicată tuturor popoarelor romanice (conform cuvântului german Walh); în ce-i priveşte pe latinii orientali, pentru a-i diferenţia, în germană se folosea Wlach pentru aromâni şi Wallach pentru români, denumiri ieşite din uz actualmente. De la germani numele a trecut la slavi, cei sudici folosind ‘vlachu’ pentru italici iar cei nordici ‘volosi’ pentru români şi ‘vlochi’ pentru italieni, etc”. (În abordarea Valach - apropiat de Balach - e de observat că vechile denumiri Peninsula Hemului şi Munţii Hemului au devenit Peninsula Balkanică şi Munţii Balkani, pe rădăcina Balk / Volk, adică lup”, atât în Germană, cât şi în Slavă). Poporul Celt / Kelt - vecin celui German / Gherman - era, corespunzător regulilor lingvistice, suprapunerea peste Ghert: cel Gert / Ghert era vecinul celui German / Gherman. De exemplu, în 1221 Ioan Apokaukos - şeful Bisericii din Nafpaktos / Naupactus 38,23 lat. N, 21,49 long. E - a notat că “omul de rând îi numeşte Vlahi pe coloniştii Romani”; ca şi vechea împărţire Geto-Dacă (Geţii în văi - şi la şes - iar Dacii pe înălţimi) şi în Medievalii Balkani / Balcani s-ar putea recunoaşte aceleaşi poziţionări: Vlahii (urmaşii coloniştilor Romani) în văi - şi la şes - iar Aromânii / Armânii (respectiv coloniştii Armeni Romanizaţi) pe înălţimi.
Posted on: Tue, 15 Oct 2013 06:42:40 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015