IN AMINTIREA UNCHIULUI MEU PROFESOR UNIVERSITAR ,POET DUMITRI - TopicsExpress



          

IN AMINTIREA UNCHIULUI MEU PROFESOR UNIVERSITAR ,POET DUMITRI RUS.DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IMIGRANTUL Plângea adânc în hohot şi suspine În jurul său nici vorbă românească, Nici suflet ca să mi-l mângâie. Sau inima-i s-o răcorească. Era plecat demult din ţară Şi fără ştirea nimănui N-avea serviciu şi-o viaţă-amară Săraci erau bătrânii lui. Avea şi el ceva dolari, Atâta doar ca să trăiască Şi-n sat scrisese la primari - Pământu’ din nou să-l primească. Dar când veni din nou în sat, Nimic nu mai găsi în curte. Casa era morman şi hat Şi-n genunche, ce să sărute?! Părinţii, nu erau nici ei - Prea repede s-au dus dincolo, Rămase doar cu ai săi zei, Plângând, căzu pe iarbă-acolo! (Dumitru Rus)
Posted on: Mon, 02 Dec 2013 13:40:36 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015