In urma cu 2 zile m-am intors din strainatate... Am aterizat la Cluj... Am avut tren spre Timisoara dupa orele 23:00... Am urcat in tren... Locul meu era deja ocupat de altcineva intins relaxat pe vreo 3 scaune... Am mers mai departe... Intru intr-un compartiment unde se aflau alte 2 persoane... Salut si ma asez... Imi pun laptopul in priza cu gand sa ma uit la niste desene animate... :) Vine partea cu controlul biletelor... O doamna cu un aer superior... Un tanar aflat chiar in fata mea, langa usa, ii intinde ce credea el a fi biletul... Cu acelasi aer, il intreaba doamna pe tanar: Si biletul unde e?... El se uita nedumerit la mine si zice in engleza ca nu intelege ce-a zis... M-am gandit ca e un fel de strain... I-a dat pana la urma foaia corecta... I-am intins si eu biletul... Colegul nostru de langa geam nu schita niciun gest... La picioare ii zacea o sticla de Timisoreana... In aceeasi atmosfera, i-a cerut si lui biletul... Se uita la ea... Zice omul: Aveti o legitimatie? Doamna, parca muta pentru putin timp, i-a mai cerut odata sa ii arate biletul... Zice el: Aratati-mi legitimatia si va arat si eu biletul... Zice doamna: Cum, nu vedeti ca am costumatie?... Zice omul: Sunt multi infractori in tara asta... Cu amenintarea ca o sa cheme politia pentru ca pasagerul refuza sa prezinte biletul, doamna in control a inchis usa compartimentului... Sincer, am ras de toata situatia asta... I-am explicat tanarului din fata mea ce se intamplase... Radea si el... Omul de la geam statea foarte linistit... Povesteam cu tanarul asta... Un polonez care joaca volei in echipa nationala a Libanului... In timpul asta am fost intrerupti de o doamna... Aici e locul 131?... Ma uit deasupra capului meu... Pfff... 131... Ii zic ca da... Zice ea: Lasa ca ma pun pe scaunu ala... I-am luat bagajul si i l-am pus deasupra... Dintr-un alt vagon i-am adus cu greu o plasa... La un moment dat ma gandeam ca are pietre in ea, pe bune... I-am zis ca pe aia nu o mai pun sus... :) Se deschide iar usa... Control din nou... Doamna isi adusese colegul, care parea a fi baut... Scoatem toti biletele... Se cauta si omul de la geam prin buzunare... Era aici... Mai caut... Eram convins ca nu-l are... Voleibalistul se uita la mine zambind... Apoi si-a deschis geanta si astepta... Dupa vreo 2-3 minute omul de la geam scoate biletul... Cam atat cu controlul... Zicea omul ca, uneori, unii trebuie sa mai primeasca cate o lectie... Voleibalistul zicea ca era pregatit sa ii cumpere domnului bilet... Dupa ceva timp, omul de la geam si doamna nou-intrata povesteau... Eu, cu strainul... Nu stiu cum, omul de la geam o intreba pe doamna de ce lasa Dumnezeu copiii nevinovati sa sufere?.... Se uita la ea asteptand... Au dezbatut un pic... Se uita si la mine cu aceeasi asteptare... I-am zis ca scrie ceva intr-o Carte pe care o citesc, in Scripturi... Parca i s-au luminat ochii doamnei... Ucenicii lui Isus au vazut un bolnav si L-au intrebat cine a gresit, bolnavul sau parintii lui, de era in starea aia grea... Le-a zis ca a fost asa ca sa se arate slava lui Dumnezeu prin El... Doamna ma intreaba daca citesc din Scripturi... Ii zic ca da si ca si caut sa le implinesc... Avea o privire ce exprima satisfactie... Polonezul se uita la noi intelegand despre ce e vorba in momentul in care i-am aratat doamnei Cartea... I-am tradus ce vorbisem... Stia ca sunt credincios din discutiile anterioare... A fost surprins tare cand am scos Biblia din geanta si mi-a spus ca nu se astepta la asta... Omul de la geam (Nea Vasile) era cel mai surprins... Au continuat discutiile pe teme sufletesti... Le spuneam ce e scris... Doamna imi dadea deja referinte de prin Biblie... :) Nea Vasile mai sorbea din sticla maronie la 2,5 litri... Vorbea din Biblie... Ii zic ca stie multe... Zice ca ma insel... Zic eu: Nea Vasile, auziti, stiti multe... El: Nu-i adevarat... Te inseli, din nou... Ma mai uit odata la el zambind... In acelasi spirit ii mai zic odata: Nea Vasile, stiti multe... Daca le si impliniti, e perfect... Zambea... Ii zic ca celui ce cunoaste mult i se cere si multa socoteala... Si-am tot povestit... Se uita Nea Vasi la mine si zice ca e socat... Zicea ca a mai prins ceva din ce povesteam cu voleibalistul, dar ca nu se astepta ca un copil sa creada asa... :) M-am bucurat tare in inima mea... Polonezu imi arata crucea de la lantisor si imi zice ca si el crede, dar ca nu citeste...Degeaba ziceti , am incercat sa ii explic... A inteles... In Teius mi-a strans mana... L-am imbratisat... Ne-am despartit cu aceeasi sugestie: ca trebuie sa inceapa sa citeasca si sa implineasca... Noi am ramas si am mai povestit... Nea Vasile stia multe... M-a surprins... Credea si el... Mai lua cate o gura de bere... Imi zicea sa nu-l condamn... :) I-am zis ca nu-l condamn... S-a uitat la mine dupa sorbitura si mi-a zis ca a pierdut mult din cauza bauturii... I-am zis ca il cred... M-a intrebat daca vreau sa ascult o poezie scrisa de el... Zic: Cu cel mai mare drag... Am ascultat-o... M-am bucurat mult pentru el... I-am cerut sa imi dea voie sa o scriu... Am vrut sa o impartasesc cu voi... :) Mi-a dictat-o... Rugaciunea unui pacatos Atunci cand tanar eu eram Si mintea mi-era slaba In fiecare zi pacatuiam Si cu credinta n-aveam treaba Imi petreceam viata mea In intuneric si pacat Si nu credeam ca va veni si ziua Cand socoteala la toate am de dat Acum cand toate mi se par Ca au un rost in viata Ce rau imi pare c-am gresit Neascultand a Ta povata De-as fi ales credinta Ta In locu-atator desfranari Eram cu inima curata Uitand de-a trupului placeri Din timpul meu pe-acest pamant Mi-a mai ramas inca putin Si incepand de azi m-am hotarat La Tine sa ma rog si sa ma-nchin Primeste-ma Parinte-n cer Pe steaua Ta crestina Imi este dor de adevar Si sete de lumina Vasile de la Viseu de Sus I-am cerut numele complet... A zis ca e destul... :) Am fost rapusi de oboseala aproape de ora 4 si a incetat discutia, fiecare din noi atipind cate putin... Dar ce era important se intamplase deja... M-am gandit mult la Nea Vasile, la Doamna Irina si la Daniel Adam (polonezul), caruia i-am si zis ca are nume biblic... Am avut o satisfactie extrordinara in inima gandindu-ma la ceva ce a zis Nea Vasile: Nu ma gandeam sa fie atata credinta intr-un compartiment... :) Toti credeam... Atata credinta asta e mai mic decat samburele de mustar, dar exista... Dumnezeu, oricum, stie din ce suntem facuti, si El o sa hotarasca cine, ce, cum, si cat a crezut... Inchei cu o strofa de-a lui nea Vasile de la Viseu: Din timpul meu pe-acest pamant Mi-a mai ramas inca putin Si incepand de azi m-am hotarat La Tine sa ma rog si sa ma-nchin Peace!!!
Posted on: Wed, 23 Oct 2013 09:08:10 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015