Influența alimentației asupra unor dezechilibre hormonale Termenul “hormon” derivă din propoziţia “a pune in mişcare” din limba greacă şi descrie acţiunea acestor substanţe chimice cu rol de mesageri de a provoca răspunsuri la nivelul celulelor şi de a regla procese fiziologice prin mecanisme de feedback. Datorită faptului că hormonii au structuri şi acţiuni variate, tulburările hormonale pot avea efecte asupra tuturor metabolismelor, pot cauza dezechilibre în fiziologia reproducerii, a creşterii sau în metabolismul oaselor. Studii recente asociază diverse alimente sau compuşi ai acestora cu modificări în sinteza şi secreţia unor hormoni, care pot cauza, în final, cascade hormonale. Alte studii evidenţiază prezenţa în alimente a hormonilor de natură animală, care pot interfera cu activitatea hormonilor umani. Reglarea secreției hormonilor și acțiunea acestora la nivelul organismului uman depind de mai mulți factori, inclusiv de alimentație. Acești factori acționează simultan. Dintre alimente, cele cu un indice glicemic mai mare (GI) determină sinteza și eliberarea insulinei și a hormonilor de tip IGF (Insulin-like Growth Factor). O subcategorie a hormonilor de tip IGF acționează complementar cu hormonul de creștere (GH) și stimulează proliferarea, diferenţierea şi funcţiile celulare specifice ca de exemplu sinteza de steroizi în celulele gonadelor. Insuficienţa GH şi malnutriţia cronică, în special lipsa carbohidraţilor şi aminoacizilor determină suprimarea secreţiei de IGF. În plus, sistemul imunitar este implicat. Când este activat, cauzeză suprimarea secreţiei de IGF (sepsis, boli inflamatorii sistemice, tumori maligne). Astfel, ritmul activităţilor celulare (proliferare, diferenţiere sau sinteză de produşi celulari specifici) este adaptat situaţiei organismului. Alimentația este un factor important în dezvoltarea acneei vulgaris, a sindromului ovarelor polichistice, a sindromului metabolic – care la rândul său are efecte negative asupra reproducerii, a diabetului zaharat tip II. Acneea este considerată a fi rezultatul interacţiunii a trei factori: hiperkeratinizarea şi obstrucţia foliculelor sebacee cauzată de descuamarea anormală a epiteliului folicular, creşterea producţiei de sebum stimulată de androgeni şi colonizarea foliculelor de către Propionibacterim acnes, fapt ce determină inflamaţia. Dietele bogate în alimente cu indici glicemici mari reprezintă un factor recunoscut pentru hiperinsulinemia acută şi cronică. Dovezi recente arată că hiperinsulinemia indusă de dietă declanşează o cascadă hormonală care provoacă un răspuns endocrin care stimulează simultan atât creşterea neregulată a ţesuturilor, cât şi sinteza crescută de androgeni și în consecință, producția de sebum excesivă. Prin urmare, dietele hiperinsulinemiante pot reprezenta un factor de mediu pentru dezvoltarea acneei prin influenţa lor asupra creşterii epiteliale foliculare şi keratinizare şi asupra secreţiei de sebum mijlocită de androgeni. Astfel, aceste date luate împreună, sugerează că hiperinsulinemia produce o cascadă endocrină care creşte sinteza de sebum şi promovează dezvoltarea acneei. Diferite alimente ce conţin carbohidraţi pot sa aibă acelaşi conţinut de macronutrienţi dar pot genera răspunsuri glicemice diferite în organism. O modalitate de a clasifica alimentele ce conțin carbohidrați este în funcție de indicele glicemic. Acest indice are rolul de a cuantifica răspunsul glicemic al diferiţilor carbohidraţi din dietă și de a furniza o comparaţie standardizată a răspunsului glicemic postprandial (la două ore de la masă) a unei glucide faţă de cel al glucozei sau al painii albe, care sunt considerate alimentele standard. Pe baza indicelui glicemic (GI) se realizează o clasificare a carbohidraţilor şi a alimentelor ce conţin carbohidraţi, pe o scară de la 0 la 100, in funcţie de măsura in care aceştia cresc nivelul glicemiei după consum. Prin definiţie, GI compară cantităţi egale de carbohidraţi, evaluand astfel calitatea, dar nu şi cantitatea carbohidraţilor dintr-un aliment. Alimentele cu indice glicemic crescut se digeră şi se absorb la scurt timp după ingerare, având ca efect fluctuaţii importante ale glicemiei, spre deosebire de alimentele cu GI mai mic, care produc o creştere a glicemiei treptată. Alimentele cu indici glicemici mari cresc necesarul de insulină al organismului, provocând astfel mai mult stress celulelor β-pancreatice şi afectând toleranţa la glucoză. Mai jos, este redată o listă ce cuprinde diferite alimente ce conțin carbohidrați. În dreptul acestora este trecută valoarea indicelui glicemic (GI) având ca referință glucoza (G), cantitatea de carbohidrați disponibili în porție (HC) și cantitatea de aliment ce formează o porție (P). Astfel, ne putem alege alimentele în cunoștiință de cauză. Vă reamintesc că este de dorit să consumăm alimente cu GI mai mic (morcovi cruzi, mere, alone etc) și să le evităm pe cele cu GI mare (baghetă albă simplă, fulgii de porumb, piureul de cartofi, Skittles etc). Nr Aliment GI (G=100) P (g) HC (g) 1 Prod. de patiserie 59±6 57 26 2 Baghetă albă simplă 95±15 30 15 3 Bagh. albă cu unt şi gem 62±7 70 41 4 Paine albă cu 15 g FA* 41 30 17 5 Morcovi cruzi 16 80 8 6 Porumb dulce 53±4 150 32 7 Popcorn 72±17 20 11 8 Fulgi de porumb 81±3 30 26 9 Müsli 49±9 30 20 10 Mere 38±2 120 15 11 Mere uscate 29±5 60 34 12 Suc de mere neindulcit 40 13 Coca-Cola 63 250 ml 26 14 Cartofi copţi 60 150 30 15 Piure de cartofi 74±5 150 20 16 Fasole uscată fiartă 29±9 150 30 17 Alune 14±8 50 6 18 Skittles 70±5 50 45 19 Miere 55±5 25 18 *FA = fibre de psyllium Nutriționist-Dietetician Coța Cristina
Posted on: Fri, 26 Jul 2013 05:41:37 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015