Iubito, nesfârşit blestem, Îmi eşti coşmar şi zare-albastră... Când vreau să te alung -- te chem, Împins de-o zodie nefastă. Ba mă răneşti până la sânge -- Ba zbori cu mine-n absolut... Când sufletu-mi rănile-şi linge -- O luăm din nou, de la-nceput. Poţi fi liman şi zână bună -- Poţi fi scorpia din poveşti... Ba eşti, de dragoste, nebună - Ba nici nu ştii de mă iubeşti. Eu te alint, cu dulci cuvinte, Şi te iubesc, adânc, duios... Apoi, ca un ieşit din minte, Te blestem -- când sunt furios. E-o comedie nesărată Acest tumult, trăit în doi, Sau dragoste nemăsurată Ce ne zdrobeşte pe-amândoi? Cum mă priveşti -- fără sfială, În timp ce trupul ţi-l frământ! Iubita mea, dulce petală, Îmi eşti şi cer -- şi-mi eşti mormânt. Când pătimaş îţi sorb nectarul, Din finul buzelor-ţi contur, Uitând mânia şi calvarul -- Iubire veşnică îţi jur. Apoi, reîncepe nebunia -- Eşti năzuroasă -- sunt hain... Amarnic ne vărsăm furia -- Asta-i iubire, sau e chin? Înveninaţi de neagră ură, Un nod ni se aşează-n gât... Cuvinte reci ne ies pe gură -- Îmi eşti urâtă -- îţi sunt urât. Dar, nu ştiu cum -- mereu se-ntâmplă, Fără să vrem, fără să ştim, Ne trezim tâmplă lângă tâmplă Deodată... iarăşi ne iubim. Mă arde această nebunie, Să nu te pierd, mereu mă tem... Îmi eşti când iad, când bucurie -- Iubito -- nesfârşit blestem...
Posted on: Fri, 06 Sep 2013 10:45:54 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015