,,Iubiți și câinii vagabonzi'? ,,Iubiți și câinii vagabonzi' este refrenul unei piese mai vechi a lui Mihai Constantinescu care nu prea mai are trecere în aceste zile. Știm de ce. Cu toții am auzit de drama unei familii care a pierdut un băiețel de 4 ani, datorită faptului că a fost mușcat de maidanezi în cartierul Tei din București. Cât valorează viața unui copil? Cât de importantă este o ființă umană? Pe de o parte suntem tributarii unei teorii care susține faptul că un copil nenăscut nu este o ființă umană ci un ,,produs de concepție'. Pe de altă parte, ne este milă de viața animalelor mai mult decât de viața unor oameni. Mai repede mângâi un cățel sau un iepuraș decât pe cineva din familie. Este un soi de gingășie ciudată care se deschide atunci când privim un animal, dar rămânem nepăsători când privim un om al străzii. Veți spune că Biblia spune că omul bun iubește animalele, și așa este. Numai că animalele trebuie iubite până în momentul în care ajung o amenințare pentru noi. Nu discutăm despre faptul că omul este de vină pentru faptul că sunt zeci de mii de câini vagabonzi, că lucrul acesta este adevărat. Politicienii sunt de vină, eu și tu suntem de vină, pentru că nu am votat pe cine trebuia. Un candidat la Primăria Bucureștiului a promis în campanie electorală că dacă ajunge primar, dă 5 lei pentru un câine comunitar adus la adăpost. Cred că ar fi fost o soluție pentru ca să nu se mai înmulțească. Dar cheltuielile de întreținere? Valorează viața unui copil de patru ani mai mult decât 100.000 de câini? Dacă ești un om normal, care ar fi prețul pentru a-ți da copilul? O mașină? O casă? Un oraș? Tot pământul, Universul? Nu uitați că Isus ar fi murit și pentru un singur păcătos. În ciuda tuturor teologiilor care susțin că Grivei va fi în cer și el cu stăpânul său, dați-mi voie să spun că Isus nu a murit pentru câini. El a dat valoare ființei umane. El a murit pentru ,,unul dintre acești micuți'. Este clar că toate teoriile în care șobolanii de sub podeaua mea trebuie mângâiați și hrăniți cu lapte de măgăriță sau cele în care gândacii de bucătărie trebuie gâdilați sunt oligofrenie în masă. Dar câinii nu au nicio vină! Dar NOI, ce vină avem? Avem de ales între VIAȚA noastră și VIAȚA maidanezilor, ce alegem? Ce soluție ați da voi? Vă puteți odihni sufletul în contextul în care o familie este zdrobită de durere din cauza patrupedelor flămânde? Sabat fericit! Cu drag Cornel Dărvășan
Posted on: Fri, 06 Sep 2013 20:20:15 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015