Jurnal 29 oct-03 nov 2013 Luni. Deja stiti. probabil ma repet, sigur va enervez. Aud un cor care striga exasperat luni staaaa. Ma sui pe bicicleta si ma duc la birou. Ma opresc in fata portii, caut cheile si aud. Plici-pleosc. Doi porumbei iubareti stau pe cabluri si m-au luat la tinta. Au nimerit doar rucsacul, cat sa ma faca sa strig si sa dau din maini ca nebunul. Marti. Seara ies la alergat, cam timid. Alerg incet, sunt in plin sindrom pre-maraton. Parca ma doare un deget, ma doare un genunchi. Parca pe interior, parca pe exterior. Ca sa verific ma dau de vreo 9-10 ori pe scari, totusi merge binisor. Fac 10,12 km intr-o ora, cam incet. Miercuri. Tot soiul de incurcaturi cotidiene, seara ies la o alergare sa ma mai linistesc. Dupa 45 de minute am 8,4 km si ma retrag la o ciorba. Joi Imi intind cracul peste saua de la bicla si intind niste muschiuleti, ca sa creasca angoasa pre-maraton. Parca doare, daca ma misc brusc trosneste dureros. Of. Las balta alergarea azi. Vineri Desi ziceam ca o sa stau linistit bag masina in service si trec pe bicla. Frumos. Imi place. Seara ma apuc sa fac bagajele pentru Piatra Craiului, pun haine cat pentru 3 zile, sa fie. Sambata Fac ochisori, buimac, la ora 1.50. Plec spre punctul de intalnire cu colegii si il incurc un pic. Punctul. Eu sunt hotarat. Decis. Eu sunt un soldatel disciplinat, fara multa minte, ordinele conteaza. Singura problema este executia ordinelor. Ordinul se executa, nu se discuta. Daca as lucra la trupele speciale probabil as aparea la tv. La rubrica au spart usa la 5 dimineata si l-au arestat. Doar ca eu as fi la aia care gresesc usa pe care trebuie sa o sparga. Adica la ora 3 dimineata orbecaiam prin Bucuresti, gresind cu vreo 5 km punctul de intalnire. E, nici Apolo 13 nu a ajuns pe luna, conteaza sa fie finalul frumos. Dupa aia am fost la Piatra Craiului, frumos, soare, senin, am alergat, alea-alea. Povestea o sa apara pe alte saituri, ca prea m-a chinuit. Sarbatoresc cursa cu o juma de Coca Cola, la care visasem jumatate din cursa. Bune sunt junk-urile cateodata. Probabil in curand o sa va spun si cat de buni sunt cremwurstii vienezi de la Lidl, mai ales daca nu va uitati foarte atent la eticheta. Interesant, asta mi s-a parut intotdeauna remarcabil, sa consum la pret dublu fata de carnea macra un produs cu compozitie incerta. Maratoanele raman o experienta care ma provoaca si ma transforma. Sper ca in bine. A fost maratonul cu numarul 15. Duminica Avariile dupa maraton nu sunt prea mari, sunt cam julit, cam lovit, dar muschii ma dor mai putin fata de cat ma asteptam. Alergarea cu baietii si fata in Tineretului, intr-o zi insorita de toamna tine de placerile matinale. 9,5 km, relaxat, de revenire. Octombrie se termina jenant, sub 200 km, doar 176 km. Saptamana nu este rea, aproape 65 km frumosi.
Posted on: Sun, 03 Nov 2013 16:04:24 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015