Jurnalul unui infidel. Eu mint. Si tu. Dar cât de ieftine sunt minciunile fiecăruia dintre noi? Încep cu definiția din DEX: MINCIÚNĂ, minciuni, s. f. 1. Denaturare intenționată a adevărului având de obicei ca scop înșelarea cuiva. Fiecare dintre noi a mințit. Asta e un adevăr. Mințim ca sa provocam plăcere, mințim ca sa provocam durere, mințim ca sa protejam sau sa ne protejam, mințim ca sa ascundem, mințim de teama, mințim din obișnuință, mințim pentru ca ni se permite, mințim pentru a salva aparente, mințim pentru bani, mințim pentru faima, mințim pentru tot. Paradoxul este ca noi, toți cei care mințim, avem pretenția sa nu fim mințiți. Vrem adevarul, cerem adevarul. Chiar dacă nu suntem pregătiți pentru el. Nu ma judecați. Nu țin morala nimănui și nici nu încerc sa pozez în vreun monument de integritate și adevăr absolut. Am fost un mincinos. Sunt un mincinos. Am mințit mult și pe multi. Minciunile mele au provocat durere, suferință, lacrimi, bucurie, zâmbete, speranțe. La un moment dat m-am uitat în oglinda. Si mi s-a părut ca cel pe care îl vad este altcineva. Un tip ridicol, îmbrăcat în minciuna, un fals. L-am alungat, am șters oglinda și m-am văzut pe mine. Cel adevarat, cel real, cel căruia trebuia sa-i spun adevarul. Am încercat sa-l mint și pe el. Am recurs la tot arsenalul de minciuni și tehnici de manipulare. Am ras, am plâns, i-am cerut iertare, l-am amenințat. Dar omul din oglinda a rămas impasibil. Omul din oglinda ma privea și așteptă sa-i spun adevarul. Privirea lui ma îngenunchea. Încercam sa-i fac fata, sa lupt cu el, sa-l privesc în ochi și sa-l câștig. Sa-l cumpăr cu vorbele mele frumoase. Dar omul din oglinda nu era de vânzare. Atunci am renunțat. Am pierdut bătălia cu el, am câștigat războiul cu mine. Din acel moment, am renunțat sa mint fortuit. Sa spun vorbe, doar pentru ca știam ca trebuie sa fie spuse. Sa-mi creez o imagine din frânturi de minciuni, doar pentru ca eu credeam ca aceea este imaginea care-mi trebuie, care mi se potrivește, care ma ajuta si ma protejează. Atunci am înțeles ca voi mai minți. Dar nu înainte de a-l întreba pe omul din oglinda. Daca el îmi va spune ca minciuna aceea va produce mai puține daune decât adevarul, voi minți. Daca nu….n-o voi face. Voi spune adevarul. Nu sunt, n-am fost și nu voi fi un sfânt. Nici un ipocrit. Dar nu voi mai minți doar pentru a minți. Nu-ți voi spune ca te iubesc, dacă n-o simt, nu-ți voi spune ca te urăsc, dacă nu e asa. Dar iți voi spune ca nu știu, dacă eu cred ca asta te protejează pe tine. Minciuna face parte din noi, din viata noastră. Nu putem și nici nu cred ca ar fi bine sa trăim fără ea. Dar putem încerca sa renunțăm la minciunile ieftine, la minciunile fără substanță, la minciunile care ne fac sa credem în iluzia ca ne pot aduce beneficii. Daca reușim sa renunțăm măcar la astea, vom fi mai limpezi. Si noi si cei din jurul nostru.
Posted on: Sun, 25 Aug 2013 05:12:35 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015