Kalahari, o altă lume Totul este diferit aici în Kalahari. Oamenii, clima, aerul, credința, timpul. Totul are un alt ritm și o altă coordonată. Nimeni nu se grăbește, totul se întinde pe teritorii nesfârșite. Nu există nicio urmă de civilizație, după definițiile noastre precare. Poate ceva asemănător s-a realizat aici în baza de misiune, în sensul că se mănâncă gătit, se lucrează organizat și se poate merge la toaletă sau la duș. În rest, nimic nu ne aduce aminte de casă. Ne aflăm la 150 de km distanță de ultimul oraș prin care am trecut, nu există electricitate, ci doar focuri și ici colo câte un bec, la vreun bar construit din patru pereți de tablă zincată sau la vreun camping destinați amatorilor de safari bogați. Câte un bec la câțiva zeci de km distanță. Un cer înstelat cum în puține locuri din lume îl poți vedea, măgari în loc de cai, vegetație uscată din cauza sezonului secetos și mult nisip peste tot, inclusiv în sandale sau bocanci. Clima este exagerat de uscată, până într-acolo încât dacă ți-ai uitat prosopul când ai mers la duș nu trebuie să te impacientezi, căci vei fi uscat în 3-4 minute fără să te ștergi. Rănile nu se vindecă asa de repede, deoarece fac crustă aproape instant, iar lipsa umidității întârzie refacerea țesuturilor. Unei zgârieturi îi poate lua peste o săptămână să dispară, am experimentat pe pielea mea. Soarele te pârjolește imediat, fără să simți nimic pe moment, mai ales la orele prânzului. Aici este primăvară acum, iar temperaturile urcă ziua până la 30-42 de grade Celsius, pe când noaptea se poate face foarte frig, chiar 4-10 grade. Un sac bun de dormit este ceea ce ai nevoie. Cortul seara se transformă în frigider, iar ziua în saună. Totul este uscat iască, până la măduvă. Copacii sunt atât de deshidratați, încât dacă dorești să le rupi ramurile și să le bagi pe foc, se poate foarte ușor. Și totuși, acești copaci peste două luni vor înverzi complet și savana va fi toată verde. Însă până atunci, incendiile masive mistuie zeci de hectare pe zi, iar când se întâmplă asta, orizontul se tulbură și devine încețoșat de jur împrejur din cauza fumului, iar cerul azur dispare devenind de un albastru spălăcit. Căldura este omniprezentă ziua și apa se bea în râuri. Slavă Domnului că la Kalahari New Hope există un puț de 180 de metri adâncime forat cu ani în urmă, care dă apă suficientă. Kalahari este un deșert în sensul că nu există surse de apă la suprafață, însă în subteran se ascunde o cantitate enormă de apă proaspătă. Însă lipsa banilor împiedică oamenii acestor locuri să ajungă la ea. În condițiile în care un om obișnuit de aici nu are nici ce mânca, nu se poate pune problema ca o comunitate să dispună de miile de euro necesari pentru forarea unui puț. Înainte ca misiunea de aici să fie stabilită, în anii 90, în această zonă un boșiman trăia în medie cu 200 de ml de apă pe zi, pe care o extrăgea din rădăcinile plantelor sau o colecta din rouă. Kalahari este o altă lume. Cu prietenie, Echipa Kalahari New Hope
Posted on: Thu, 24 Oct 2013 12:43:12 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015