MUNCA IN ITALIA SI DREPTURILE ROMANILOR LA PRESTATII SOCIALE Prestaţii de asigurări sociale în Italia Daca un cetăţean român, ori din alt stat european, lucrează legal în Italia beneficiază de dreptul la tratament egal şi deplină egalitate în drepturi şi obligaţii ca şi cetăţeanul italian. Asistenţa sanitară este valabilă, de asemenea, şi pentru membrii de familie aflaţi în întreţinere şi care au şedere legală. Pentru înscrierea la Serviciul Sanitar Naţional trebuie să demonstrezi faptul că lucrezi legal ori, în caz contrar, să prezinţi dovada plăţii contribuţiei anuale, egală cu cea prevăzută pentru cetăţenii italieni, calculată în baza venitului total obţinut în anul precedent în Italia şi în străinătate. De asemenea, cetăţenii comunitari, indiferent dacă sunt sau nu rezidenţi pe teritoriul Italiei, au dreptul la prestaţii medicale cu caracter urgent. Concediul medical. Lucrătorii care se îmbolnăvesc beneficiază de concediu medical pentru maxim 180 de zile. Primele 3 zile ale concediului medical sunt suportate de către angajator, restul fiind achitate de către INPS. Lucrătorul care s-a îmbolnăvit are obligaţia să se prezinte personal sau să transmită la INPS, prin recomandată cu confirmare de primire, prima parte a certificatul medical redactat de medicul de familie în timp ce partea a doua a acestuia trebuie să fie transmisă angajatorului în termen de 2 zile de la data eliberării acestuia. În perioada concediului medical reprezentanţii INPS, sau medicii dispensarului local, pot efectua verificări la domiciliul lucrătorului bolnav între orele 10.00 – 12.00 şi 17.00 – 19.00 în oricare din zilele săptămânii. În cazul unei absenţe nejustificate de la domiciliu (absenţa justificată acceptată este reprezentată doar de efectuarea unor controale medicale urgente sau de situaţii de forţă majoră) indemnizaţia de boală este întreruptă. Indemnizaţia de boală plătită reprezintă 50% din salariu pentru primele 20 de zile de boală şi de 66,66% pentru următoarele zile. Plata indemnizaţiei de boală către lucrătorul bolnav angajat este efectuată de angajator, cu excepţia cazurilor lucrătorilor autonomi, a celor din sectorul agricol, şomerii sau suspendaţii, sezonierii sau a celor având contracte de muncă atipice, cazuri în care plata este efectuată direct de INPS prin bancă sau poştă. Pensii pentru limită de vârstă. La solicitarea Bruxelles-ului, Guvernul Italian a ridicat vârsta de pensionare a femeilor pentru a o alinia cu vârsta bărbaţilor. Diferenţele rămân însă în mediul privat. Potrivit estimărilor, în perioada 2015-2050, vârsta legală ar urma să fie ridicată de la 65 la 68 de ani şi patru luni pentru bărbaţii din mediul privat şi pentru funcţionari şi de la 60 la 63 de ani şi cinci luni pentru femeile din mediul privat, în cadrul “pensiei de bătrâneţe” care prevede un minim de 20 de ani de cotizaţii la stat. Au dreptul la pensie pentru vechime în câmpul muncii, persoanele care au îndeplinit condiţia de 40 de ani de contribuţii, indiferent de vârsta acestora. De asemenea, perioadele de studiu sunt utile pentru completarea cerinţei de 40 de ani de contribuţii în vederea obţinerii pensiei de bătrâneţe în sistemul contributiv. În momentul în care sunt îndeplinite condiţiile de pensionare pe teritoriul Italiei, dacă persoana respectivă este stabilită cu domiciliul în această ţară, trebuie să se adreseze biroului local INPS pentru întocmirea dosarului de pensie. În cazul în care un român a lucrat legal în Italia o anumită perioadă de timp şi doreşte să revină în România, nu va putea solicita rambursarea contribuţiilor de asigurări sociale plătite către statul italian, acestea fiind însă luate în calcul în momentul stabilirii pensiei în România. Prestaţii pentru accidente de muncă şi boli profesionale. INAIL – Institutul Naţional pentru Asigurarea împotriva Accidentelor de Muncă şi Bolilor Profesionale – este institutul care se ocupă cu gestionarea asigurării obligatorii împotriva accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, pentru care contribuţiile sunt suportate numai de angajator. În momentul angajării, angajatorul începe să plătească automat contribuţia împotriva accidentelor de muncă şi bolilor profesionale angajatului său. În caz de accident la locul de muncă, trebuie informat imediat angajatorul care, în termen de 2 zile, trebuie să anunţe accidentul la INAIL. În caz de boală profesională, în termen de 15 zile de la apariţia simptomelor, trebuie să fieinformat angajatorul care, în termen de 5 zile, trebuie să anunţe INAIL. Dacă angajatorul nu informează INAIL în termenele stabilite, cei afectaţi au la dispoziţie 3 ani de la data accidentului profesional să denunţaţi acest fapt la INAIL. După 3 ani, se pierdeţi orice drept la despăgubire. În cazul decesului, prestaţiile pot fi distribuite urmaşilor lucrătorului. Drepturile şi avantajele de care puteţi beneficia ca şi salariat în Republica Italiană. Astfel, programul normal de lucru presupune o normă de 40 de ore lucrate/săptămână. Cu toate acestea, convenţiile colective de muncă pot să stabilească un orar de muncă cu mai puţine/mai multe ore muncite săptămânal, dar nu pot depăşi limita de 48 de ore săptămânale (în 7 zile), fixată de legislaţia italiană, incluzând şi eventualele ore suplimentare. Dar şi în această situaţie codul italian de muncă intervine şi limitează munca de 48 ore/săptămână la maximum 4 luni consecutive. În plus, la fiecare 7 zile lucrate, salariatul are dreptul la 24 de ore consecutive de repaos. Orele suplimentare sunt plătite cu retribuţia totală pe oră prevăzută, şi cu următoarele majorări: cu 25% pentru ore lucrate în intervalul orar 6:00–22:00; cu 50% pentru ore lucrate în intervalul orar 22:00–6.00; cu 60% pentru orele lucrate duminica sau în zilele festive stabilite în contractul colectiv de muncă. Concediul anual de odihnă este de minimum 4 săptămâni, la care se adaugă zilele libere acordate cu prilejul sărbătorilor legale (12 zile/an).Tot în cadrul concediului plătit intră şi dreptul angajaţilor la 3 zile lucrătoare libere/an în cazul unei infirmităţi grave sau al decesului partenerului(ei) de viaţă, al unui părinte sau rude apropiate. Un concediu plătit continuu sau fracţionat de până la 2 ani poate fi luat, cu acordul angajatorului, dacă salariatul poate demonstra prin documente valide că se confruntă cu probleme de familie grave. Însă în această situaţie nicio remuneraţie nu este vărsată, iar perioada de repaos nu este luată în considerare nici la calcularea vechimii, nici a pensiei. Concediul de maternitate (2 luni înainte de naştere şi 3 luni după naştere), respectiv de paternitate (forme de concediu obligatorii), în timpul căruia se primeşte o indemnizaţie jurnalieră care echivalează cu 80% din suma ultimului salariu din care s-au plătit contribuţiile sociale. Concediile parentale (facultative), care permit părinţilor să se absenteze perioade de până la 6 luni/an, în primii 8 ani de viaţă ai copilului (iilor), angajaţii primind o indemizaţie jurnalieră care echivalează cu 30% din suma ultimului salariu primit. Concedii în cazul în care copilul în întreţinere este bolnav, care acordă salariaţilor dreptul de a nu veni la muncă în zilele în care copiii lor sunt bolnavi. Iar angajatele pot beneficia de un repaos în timpul programului de lucru pentru a alăpta, dacă au făcut o cerere prealabilă către angajator. - 15 zile de concediu plătit în caz de căsătorie. În timpul acestor concedii, salariatul sau salariatul are dreptul de a-şi păstra funcţia ocupată deţinută înainte de plecarea în concediu. Drepturile suplimentare de care puteţi face uz se înscriu apoi în sfera serviciilor medicale, a protecţiei sociale (şomaj, ajutoare financiare) şi a remuneraţiei (prin garantarea unei baze salariale minime obligatorii). Însă de toate aceste facilităţi nu vă puteţi bucura decât dacă lucraţi cu forme legale de muncă. MUNCA IN ITALIA SI DREPTURILE ROMANILOR LA PRESTATII SOCIALE Prestaţii de asigurări sociale în Italia Daca un cetăţean român, ori din alt stat european, lucrează legal în Italia beneficiază de dreptul la tratament egal şi deplină egalitate în drepturi şi obligaţii ca şi cetăţeanul italian. Asistenţa sanitară este valabilă, de asemenea, şi pentru membrii de familie aflaţi în întreţinere şi care au şedere legală. Pentru înscrierea la Serviciul Sanitar Naţional trebuie să demonstrezi faptul că lucrezi legal ori, în caz contrar, să prezinţi dovada plăţii contribuţiei anuale, egală cu cea prevăzută pentru cetăţenii italieni, calculată în baza venitului total obţinut în anul precedent în Italia şi în străinătate. De asemenea, cetăţenii comunitari, indiferent dacă sunt sau nu rezidenţi pe teritoriul Italiei, au dreptul la prestaţii medicale cu caracter urgent. Concediul medical. Lucrătorii care se îmbolnăvesc beneficiază de concediu medical pentru maxim 180 de zile. Primele 3 zile ale concediului medical sunt suportate de către angajator, restul fiind achitate de către INPS. Lucrătorul care s-a îmbolnăvit are obligaţia să se prezinte personal sau să transmită la INPS, prin recomandată cu confirmare de primire, prima parte a certificatul medical redactat de medicul de familie în timp ce partea a doua a acestuia trebuie să fie transmisă angajatorului în termen de 2 zile de la data eliberării acestuia. În perioada concediului medical reprezentanţii INPS, sau medicii dispensarului local, pot efectua verificări la domiciliul lucrătorului bolnav între orele 10.00 – 12.00 şi 17.00 – 19.00 în oricare din zilele săptămânii. În cazul unei absenţe nejustificate de la domiciliu (absenţa justificată acceptată este reprezentată doar de efectuarea unor controale medicale urgente sau de situaţii de forţă majoră) indemnizaţia de boală este întreruptă. Indemnizaţia de boală plătită reprezintă 50% din salariu pentru primele 20 de zile de boală şi de 66,66% pentru următoarele zile. Plata indemnizaţiei de boală către lucrătorul bolnav angajat este efectuată de angajator, cu excepţia cazurilor lucrătorilor autonomi, a celor din sectorul agricol, şomerii sau suspendaţii, sezonierii sau a celor având contracte de muncă atipice, cazuri în care plata este efectuată direct de INPS prin bancă sau poştă. Pensii pentru limită de vârstă. La solicitarea Bruxelles-ului, Guvernul Italian a ridicat vârsta de pensionare a femeilor pentru a o alinia cu vârsta bărbaţilor. Diferenţele rămân însă în mediul privat. Potrivit estimărilor, în perioada 2015-2050, vârsta legală ar urma să fie ridicată de la 65 la 68 de ani şi patru luni pentru bărbaţii din mediul privat şi pentru funcţionari şi de la 60 la 63 de ani şi cinci luni pentru femeile din mediul privat, în cadrul “pensiei de bătrâneţe” care prevede un minim de 20 de ani de cotizaţii la stat. Au dreptul la pensie pentru vechime în câmpul muncii, persoanele care au îndeplinit condiţia de 40 de ani de contribuţii, indiferent de vârsta acestora. De asemenea, perioadele de studiu sunt utile pentru completarea cerinţei de 40 de ani de contribuţii în vederea obţinerii pensiei de bătrâneţe în sistemul contributiv. În momentul în care sunt îndeplinite condiţiile de pensionare pe teritoriul Italiei, dacă persoana respectivă este stabilită cu domiciliul în această ţară, trebuie să se adreseze biroului local INPS pentru întocmirea dosarului de pensie. În cazul în care un român a lucrat legal în Italia o anumită perioadă de timp şi doreşte să revină în România, nu va putea solicita rambursarea contribuţiilor de asigurări sociale plătite către statul italian, acestea fiind însă luate în calcul în momentul stabilirii pensiei în România. Prestaţii pentru accidente de muncă şi boli profesionale. INAIL – Institutul Naţional pentru Asigurarea împotriva Accidentelor de Muncă şi Bolilor Profesionale – este institutul care se ocupă cu gestionarea asigurării obligatorii împotriva accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, pentru care contribuţiile sunt suportate numai de angajator. În momentul angajării, angajatorul începe să plătească automat contribuţia împotriva accidentelor de muncă şi bolilor profesionale angajatului său. În caz de accident la locul de muncă, trebuie informat imediat angajatorul care, în termen de 2 zile, trebuie să anunţe accidentul la INAIL. În caz de boală profesională, în termen de 15 zile de la apariţia simptomelor, trebuie să fieinformat angajatorul care, în termen de 5 zile, trebuie să anunţe INAIL. Dacă angajatorul nu informează INAIL în termenele stabilite, cei afectaţi au la dispoziţie 3 ani de la data accidentului profesional să denunţaţi acest fapt la INAIL. După 3 ani, se pierdeţi orice drept la despăgubire. În cazul decesului, prestaţiile pot fi distribuite urmaşilor lucrătorului. Drepturile şi avantajele de care puteţi beneficia ca şi salariat în Republica Italiană. Astfel, programul normal de lucru presupune o normă de 40 de ore lucrate/săptămână. Cu toate acestea, convenţiile colective de muncă pot să stabilească un orar de muncă cu mai puţine/mai multe ore muncite săptămânal, dar nu pot depăşi limita de 48 de ore săptămânale (în 7 zile), fixată de legislaţia italiană, incluzând şi eventualele ore suplimentare. Dar şi în această situaţie codul italian de muncă intervine şi limitează munca de 48 ore/săptămână la maximum 4 luni consecutive. În plus, la fiecare 7 zile lucrate, salariatul are dreptul la 24 de ore consecutive de repaos. Orele suplimentare sunt plătite cu retribuţia totală pe oră prevăzută, şi cu următoarele majorări: cu 25% pentru ore lucrate în intervalul orar 6:00–22:00; cu 50% pentru ore lucrate în intervalul orar 22:00–6.00; cu 60% pentru orele lucrate duminica sau în zilele festive stabilite în contractul colectiv de muncă. Concediul anual de odihnă este de minimum 4 săptămâni, la care se adaugă zilele libere acordate cu prilejul sărbătorilor legale (12 zile/an).Tot în cadrul concediului plătit intră şi dreptul angajaţilor la 3 zile lucrătoare libere/an în cazul unei infirmităţi grave sau al decesului partenerului(ei) de viaţă, al unui părinte sau rude apropiate. Un concediu plătit continuu sau fracţionat de până la 2 ani poate fi luat, cu acordul angajatorului, dacă salariatul poate demonstra prin documente valide că se confruntă cu probleme de familie grave. Însă în această situaţie nicio remuneraţie nu este vărsată, iar perioada de repaos nu este luată în considerare nici la calcularea vechimii, nici a pensiei. Concediul de maternitate (2 luni înainte de naştere şi 3 luni după naştere), respectiv de paternitate (forme de concediu obligatorii), în timpul căruia se primeşte o indemnizaţie jurnalieră care echivalează cu 80% din suma ultimului salariu din care s-au plătit contribuţiile sociale. Concediile parentale (facultative), care permit părinţilor să se absenteze perioade de până la 6 luni/an, în primii 8 ani de viaţă ai copilului (iilor), angajaţii primind o indemizaţie jurnalieră care echivalează cu 30% din suma ultimului salariu primit. Concedii în cazul în care copilul în întreţinere este bolnav, care acordă salariaţilor dreptul de a nu veni la muncă în zilele în care copiii lor sunt bolnavi. Iar angajatele pot beneficia de un repaos în timpul programului de lucru pentru a alăpta, dacă au făcut o cerere prealabilă către angajator. - 15 zile de concediu plătit în caz de căsătorie. În timpul acestor concedii, salariatul sau salariatul are dreptul de a-şi păstra funcţia ocupată deţinută înainte de plecarea în concediu. Drepturile suplimentare de care puteţi face uz se înscriu apoi în sfera serviciilor medicale, a protecţiei sociale (şomaj, ajutoare financiare) şi a remuneraţiei (prin garantarea unei baze salariale minime obligatorii). Însă de toate aceste facilităţi nu vă puteţi bucura decât dacă lucraţi cu forme legale de muncă.
Posted on: Sun, 23 Jun 2013 16:12:46 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015