Mai exista inca tabere in Romania !!! murmuruljiltului.hi2.ro/viewpage.php?page_id=30 Aceasta tabara are si o revista : "Revista Taberei Muncel 2013" Din revista : " Parcă dintotdeauna am auzit acelaşi refren – acasă şi la şcoală – „Citeşte!, Citeşte!”. Poate deveni plictisitor dacă nu ai început să dai curs îndemnului. O carte, apoi alta, mai târziu te pierzi în bibliotecă, iar librăriile devin nişte magazine cool. Nici nu ştii când te prinde acest drog minunat, cum te ademeneşte să trăieşti în alte lumi şi alte timpuri, să visezi, să-ţi imaginezi, să te dedublezi. Pentru că suntem adolescenţi şi pentru că – parcă aşa scria într-o carte, ei spun mai mereu NU – alegerea lecturii nu o facem mai niciodată din cea „obligatorie”, tocmai pentru că are această denumire oribilă. La început, suntem atraşi de cărţi mai uşoare, fetele, de cele de dragoste, băieţii, aventuri SF, spionaj, război. Descoperim un autor care ne place, îl căutăm, în cartea cea nouă, aflăm că eroul era impresionat de un anume scriitor, îl căutăm, îl citim, iar ne place... şi şirul se pare că nu are sfârşit. Câteodată ne trezim în mâini cu o carte ce pare prea dificilă, câteodată ne plictisim, dar încercăm să o ducem la capăt. Şi, pe neaşteptate, la o oră de clasă, se pune o întrebare la care – surprinzător – poţi răspunde datorită lecturii. Eşti singurul care vorbeşte. Senzaţia aceea nu se compară cu nimic: bucurie, mândrie, mulţumire că s-a mai ridicat o perdea, că ştii mai multe. Încet, încet, devii un cititor pasionat, ai preferinţe, alegi anumiţi autori, începi să ştii numele unor edituri, mai cauţi pe net informaţii. Uneori vezi un film după o carte pe care-ai citit-o, s-ar putea să fii încântat sau, dimpotrivă, să te dezamăgescă, dar simplul fapt că poţi avea o părere despre un asemenea film este un pas înainte. La un moment dat, îţi dai seama că şi prietenii parcă sunt alţii, îţi place să pierzi timpul cu cei cu care poţi schimba câteva păreri despre cartea pe care tocmai ai terminat-o, fata frumoasă de care erai îndrăgostit şi care nu citeşte decât preţurile de pe etichete a devenit mai urâtă şi foarte neinteresantă. Ţi se schimbă priorităţile, orizontul se transformă, parcă ai devenit alt om. Pagina goală care altă dată te înfricoşa acum are o atracţie aparte – ce-ar fi să încerc şi eu? Transformarea pe care ne-o poate da lectura este unică şi, mai ales, este una pe care o realizăm noi, prin propriile noastre puteri. Câteodată ne întrebăm cum am putut trăi atâta vreme lipsiţi de această bucurie, de lumina, căldura şi prietenia acestui obiect tăcut, parfumat (pentru că tuşul proaspăt din paginile unei cărţi are o aromă unică), liniştit şi plin de înţelepciune. În care căutăm alinare, sfaturi, încredere, bucurie. Nevoia de lectură este una dintre cele mai alese. Foamea de a descoperi noul, ineditul, lumea ideii şi frumuseţea rostirii se ostoieşte cel mai greu, niciodată nu te saturi, vrei mai mult şi cu cât ai, mai vrei. Totul începe uşor, cu obişnuinţa ca în fiecare zi sau seara, la culcare, înainte de a adormi să iei de pe noptieră cartea. La început sunt câteva pagini, apoi un capitol apoi, nu de puţine ori, somnul nu mai vine şi te uiţi cu mirare la ceas. Noaptea aproape că a trecut şi nici nu ţi-ai dat seama. Dar cât de multe lucruri ai aflat, incomparabil mai multe decât dacă ai fi stat în faţa calculatorului, la un mic chat, la sfârşitul căruia eşti stors şi, nu de puţine ori, dezamăgit. Sigur, mulţi vor râde superior şi vor cataloga pe iubitorul de carte imediat ca „tocilar”. Un mic sfat: niciodată să nu judeci pe cineva până ce nu încerci pe propria-ţi piele experienţa. Nu poate fi timp mai preţios petrecut decât cel cu o carte în mână. Nu vă costă nimic să încercaţi ". Colectivul de redacţie
Posted on: Thu, 08 Aug 2013 23:59:04 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015