Marcos Gudulan Sunt momente în viață, când regretăm că nu ne facem timp suficient să transmitem un gând bun sau un simplu salut celor cu care am călătorit la un moment dat în trenul vieții . Se spune că nimic nu este întâmplator și că orice persoană care te însoțește în trenul vieții, își lasă amprenta în viața ta, deși coboară la o anumită stație întrucât destinațiile sunt diferite. De o parte dintre aceștia ne amintim cu plăcere, dar din păcate, uneori, doar când își serbează ziua onomastică sau împlinesc un număr de ani. Evident că odată cu dezvoltarea rețelelor de socializare, există posibilitatea contactării online a unei persoane dar parcă chestiunea asta a devenit ceva mult prea obișnuită și la un moment dat poate fi chiar neinteresantă în condițiile în care ai o multitudine de prieteni pe FB. Ei bine, am ales varianta aceasta, respectiv aceea de a transmite câteva gânduri unui fost polițist de frontieră care și-a desfășurat activitatea la IJPF Galați și care mâine își sărbătorește ziua de naștere. Nu am vrut să fie un pur și simplu La mulți ani întrucât parcă sună prea sec, ar trece poate chiar neobservat în condițiile în care primește atât de multe felicitări de același gen. Am ales să îl descriu puțin pe cel care și-a dorit atât de mult să devină polițist dar care a ales să-și dea demisia din sistem în urmă cu peste doi ani și să plece unde a văzut cu ochii. Am spus că și-a dorit atât de mult să devină polițist întrucât a urmat un liceu de profil, respectiv un liceu de poliție cum exista în vremea aceea, ceva similar liceului militar și ai căror absolvenți dau ulterior examen la Academie. Se spune despre aceștia, care aleg cătânia de pe la 14 ani, că sunt copii fără copilărie întrucât își petrec cea mai frumoasă perioada a vieții într-un sistem bazat pe regulamente, ordine și disciplină . Revenind la fostul coleg, acesta a absolvit Academia de Poliție la vârsta în care fostul ministru Igaș abia obținea, cu chiu cu vai o amărâtă de diplomă de bacalaureat al unui liceu ordinar și paradoxul face ca acest ins agramat, numit pe criterii politice, să devină mai marele polițiștilor, al polițiștilor de frontieră, al jandarmilor, al pompierilor, al serviciului secret din MAI....al tuturor funcționarilor din administrație. Destul de crunt pentru cei care chiar au învățat să ajungă în structurile MAI, să constate la un moment dat că primesc ordine de la unul care faultează limba română cu orice ocazie când se exprimă. Mai rău e că un astfel de individ face politica ministerului, în concluzie, poate reorganiza când dorește structurile, așa cum s-a întâmplat în 2011, când efectiv branconerul și-a băgat pixul în statele de organizare și a dat cu barda unde a vrut, dar în special în PFR încât colegul nostru, iar ca el mulți alții, scârbiți de atâta nedreptate, au ales să plece sau au fost nevoiți să plece. Ca să vedeți că în viață mai contează și norocul, s-ar părea că polițistul de frontieră de care vă vorbesc, nu prea a avut, încât a absolvit Academia exact în perioada în care s-a dat drumul la încadrări din sursă externă, astfel câ a devenit coleg cu ofițeri făcuți la cursuri de trei luni, din profesori, ingineri... Am putea spune că atunci au intrat în PFR, ca agent sau ofițer, cam cine a vrut sau n-a vrut iar diferența între cei care absolviseră Academia de Poliție sau școlile de agenți și cei din sursă externă, nu consta doar în pregătirea efectuată într-o instituție de profil, cu reguli stricte, ci și în faptul că la repartiție absolvenților școlilor de profil le erau repartizate locurile alea mai greu accesibile din pământul nedesțelenit al patriei, pe când cei din sursă externă, prindeau loc călduț, de regulă, la asfalt în municipii. Așa s-a întâmplat și cu colegul nostru, care nu a mai prins loc la Galați unde s-a născut și avea toate rudele, nici la asfalt dar nici pe apă la Dunărea de Jos întrucât toate erau ocupate de externiști, așa că s-a mulțumit cu repartiția în județul vecin, pe acele coclauri rămase cam în același stadiu, poate ceva mai poluate, de pe timpul lui Ștefan cel Mare. Cine vede în polițiștii de frontieră doar șpagagii, se înșeală enorm întrucât sunt foarte puțini cei care lucrează într-un punct de trecere frontieră, unde se presupune că mai pica ceva, cei mai mulți, poate chiar și 90 % din personal lucrează în zone unde le îngheață apa în sticlă iarna sau o beau clocotită vara. Nici colegul nostru nu a fost iertat de capriciile vremii, cunoscând ce înseamnă să patrulezi în teren sau să lucrezi în punct, să coordonezi echipaje și sa-ți asumi responsabilități și pâna la ultima funcție deținută prin mutare la Galați în calitate de purtător de cuvânt. Faptul că șeful de inspectorat i-a încredințat această funcție, înseamnă că a avut încredere în el, practic relația cu presa nu poți să o dai pe mâna oricui, pe la purtătorul de cuvânt trec toate informațiile din care doar o parte trebuiesc comunicate. Dacă în relația cu presa, nu există o bună comunicare, poți să ai rezultate dintre cele mai bune, acestea nu vor fi prezentate. Ei bine, colegul nostru, pe lângă faptul că avea mereu verbele la el, mai știa să folosească și acuzativul iar seriozitatea cu care a tratat fiecare problemă în parte a contribuit la întărirea relațiilor cu cei din presă. Avea un stil al său si o anumită atitudine corectă, un astfel de om nu ar putea fi vreodată obedient, unul care nu se plânge și care poate fi oricând om de echipă atunci când e de muncă dar totodată băiat de gașcă atunci când situația permite. Odată cu demisia sa, echipa de fotbal a Inspectoratului, singura echipă de fotbal din liga a IV a din municipiul Galați dar și unica din structurile MAI pe toată Moldova, s-a desființat poate și din cauză că prin demisia sa a trebuit să renunțe si la calitatea de căpitan al echipei Frontiera Galați. Nu știu dacă în Marea Britanie, unde este acum mai are timp de fotbal, cu siguranță nu a plecat acolo să facă performanță în așa ceva, în schimb stiu că are o familie frumoasă și că s-a adaptat foarte bine acolo. Am simțit nevoia să scriu toate acestea despre un fost coleg foarte apreciat de toți polițiștii de frontieră gălățeni, un OM care nu și-a făcut nici vilă dar nu și-a luat nici Mercedes ca polițist de frontieră, dimpotrivă a renunțat la tot și a plecat. Iar pentru că mâine își sărbătorește ziua de naștere, am dorit să scriu toate acestea, ca semn de apreciere și să îi doresc totodată mulți ani sănătoși și frumoși, celui care pe FB își spune Marcos Gudulan.
Posted on: Thu, 28 Nov 2013 14:25:43 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015