Meditația de vineri: Atunci Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginți, i-a dat preoților celor mai se seamă și bătrânilor, Matei 27:3 Un personaj foarte faimos din Biblie, căruia Dante i-a rezervat cel mai adânc, groaznic și întunecat loc din iad în "Divina comedie", cel care l-a vândut pe Domnul Isus, este văzut în acest verset cum se căiește. În versetul următor el se căiește înaintea celor care nu îi puteau da mântuirea și iertarea, la mărturisirea lui plină de părere de rău preoții răspunzându-i "Ce ne pasă nouă?", iar în versetul 5 se spune că Iuda s-a spânzurat la scurt timp. Evident, Iuda a pierdut timpul cât timp a fost ucenic. El nu a realizat că Isus era Mesia, că era Fiul lui Dumnezeu, nici atunci când s-a căit de ceea ce făcuse, deoarece tot la oameni a căutat iertarea. Probabil el aștepta împreună cu alți israeliți un Mesia războinic cu fulgerul în mână care să-i scape de dominația romană sau chiar să întemeieze un imperiu evreiesc - nu pe cineva care să-i învețe să-și iubească dușmanii și să trăiască în pace cu toții. Ca Iuda suntem mulți și astăzi. Nu știm exact cum e Dumnezeu, știm doar ce vrem noi de la el - bunăstare, liniște etc și știm ce vrea El de la noi. Nu ne preocupă să-L cunoștem mai bine, cât timp El ne dă ceea ce cerem. Știm că Dumnezeu există undeva, trebuie să facem aia și aia și să nu facem cealaltă și cam la asta se reduce de multe ori credința noastră în El. Dar și Iuda a auzit aceste lucruri și știa ce și cum trebuie să facă și știa, de asemenea, și ce să nu facă, dar nu avea o relație sănătoasă cu Domnul Isus, nu-l cunoștea, de aceea a făcut ce a făcut - vânzarea și spânzurarea. Noi trebuie nu numai să știm ceea ce cere Dumnezeu de la noi, dar să și căutăm să-L cunoaștem mai bine, să ne străduim să avem o relație adevărată cu El. Abia atunci putem zice că facem parte din familia Lui - o familie trebuie să aibă relații adevărate și sănătoase între membrii pentru a fi o familie adevărată, și abia atunci ne vom putea bucura corect de toate darurile primite de la Domnul: dragostea Lui de tată, ocazionalele mângâieri cu toiagul și nuiaua" și abia atunci vom putea avea încredere (credință) deplină în El. Căci ce e credința dacă nu încredere? Nu spune Domnul că dacă am avea credință cât un bob de muștar s-ar mișca și munții dacă le-am porunci? Adică să avem încredere că acest lucru e posibil și să avem încredere în Dumnezeu că va face lucrul acesta dacă il cerem. Și ce cerem noi de la Domnul e muuuuult mai mic decât mutarea unor munți! Și nici atunci nu avem tot timpul încredere, darămite încredere deplină! În concluzie, să căutăm să avem o relație adevărată cu Domnul, să avem încredere în El și să facem în așa fel încât să nu fim creștin de formă, ci creștin adevărați, mlădițe vii, care cresc și fac roadă în via Domnului.
Posted on: Fri, 09 Aug 2013 08:27:27 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015