Mereu spun despre mine că sunt un om puternic... dar sunt anumite lucruri care mă înduioşează și care îmi ating inima până la durere. Unul dintre ele sunt lacrimile bătrânilor şi neputinţa lor. Dimineaţă, în drum spre serviciu, m-am oprit la o farmacie… La rând era un bătrân care “a scos-o din sărite” pe vânzătoare sau farmacistă, nu ştiu ce rol avea doamna… Aceasta s-a răstit la bietul om, l-a repezit şi acesta a plecat. Când am ieşit din farmacie, el stătea lângă uşă și se chinuia să aşeze ceva în plasa pe care o avea. L-am privit scurt şi am văzut că plângea… L-am întrebat dacă îl pot ajuta cu ceva, iar când a ridicat privirea spre mine, am văzut cei mai senini ochi pe care i-am văzut vreodată… Un albastru pur şi o lumină frumoasă în ochii aproape înroşiţi de plâns. M-a impresionat mult… A dat din cap în semn că nu îl pot ajuta şi a lăsat privirea în jos. Am insistat şi l-am întrebat încă o dată dacă îl pot ajuta… Nu contează ce s-a întâmplat mai departe, ceea ce vreau să vă spun, este că, uneori uităm că bătrânii sunt foarte fragili… Aşa neputincioşi cum sunt, înceţi şi morocănoşi, au sufletul fragil şi sunt uşor de rănit cu o vorbă urâtă, cu tonul ridicat… Aş vrea să cred că noi, toţi, suntem buni şi răbdători cu bieţii bătrâni, că nu ne răstim la ei, că nu ne împiedicăm de ei, că nu îi facem să plângă, să se simtă poveri, să se simtă nedoriţi, nerespectati, neiubiţi… În fiecare bătrân avem un bunic, o bunică, o istorie, o realizare de care, azi, noi ne bucurăm… Ei nu s-au bucurat de confortul nostru, ei au sacrificat mai mult decât noi, au îndurat mai multe nedreptăţi şi neajunsuri... Ei duc destule lupte cu viaţa, cu boli, cu singurătatea, cu neajunsuri... Trăiesc deja cu atât de puțin… și au pierdut deja atât de mult… Ei nu se gândesc, la fel ca noi, la viitor, ei învaţă zi de zi să piardă câte puţin din putere, din viaţă... Ei se sprijină de bastoane din lemn, noi alergăm… Să le oferim ca sprijin inimile noastre! Să nu le amplificăm şi noi durerile şi tristeţea prin purtarea noastră egoistă... Să le înţelegem neputinţa şi, dacă acum suntem mai puternici, să îi ajutăm. Le datorăm asta, chiar dacă sunt pentru noi niște străini... Cândva, vom fi ca ei...
Posted on: Sat, 26 Oct 2013 05:24:59 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015