MĂRTURII DIN TERITORIU BRĂILA: CEAŢA MINCIUNII ÎNVĂLUIE ORAŞUL 44 de morţi şi 99 de răniţi. Acesta este bilanţul tragic al crimelor comise sub mantaua dezinformării care se întinsese ca o ceaţă groasă şi întunecată asupra oraşului de la Dunăre. Totul a început la 22 decembrie, în ziua în care generalul Nicolae Militaru a preluat conducerea Armatei române şi i-a chemat alături de sine pe cei care-i erau tovarăşi de idei. Şi s-a dovedit că ei nu erau puţini. La Brăila, unul dintre aceştia era generalul Marin Pancea. Fost ataşat militar al României la Paris şi Belgrad, el avusese timp suficient la dispoziţie pentru a cunoaşte diplomaţii militari aparţinând altor ţări, dar şi pentru a fi cunoscut de aceştia. Presa a relatat că în 1988, dosarul prin care generalul Marin Pancea era documentat ca agent străin a ajuns la factorii care puteau decide asupra lui. Pentru a nu deranja anumite relaţii internaţionale, generalul a fost scos din Direcţia de Informaţii a Armatei şi mutat pe o funcţie nesemnificativă, aceea de şef al Centrului Militar Brăila. Municipiu reşedinţă de judeţ, Brăila avea o populaţie urbană de aproximativ 235.000 de locuitori. Datorită poziţiei sale geo-strategice în raport cu eventualele ameninţări venind dinspre Est, după agresiunea din Cehoslovacia din 1968 în oraş prezenţa militară a crescut, aici fiind mutate mai multe unităţi militare de toate tipurile, ceea ce a condus, implicit, la o concentrare de ofiţeri şi militari în termen. Cu toate că în perioada premergătoare evenimentelor din decembrie 1989 fusese semnalată şi aici o creştere a nemulţumirilor la adresa regimului, nu se relevaseră prea multe persoane sau nuclee cu potenţial de acţiune destabilizator. Mai reprezentative erau cazurile generalului Marin Pancea, suspect de colaborare cu structuri informative sovietice, semnalat cu activităţi clandestine intense, şi cel al unui grup de intelectuali cu preocupări literare care se situau pe o poziţie contestatară, însă nu aveau un lider şi nici o idee clară privind modul de acţiune în contextul respectiv. Din poziţia sa la comanda Centrului Militar Brăila, generalul Marin Pancea reuşise să-şi atragă câţiva prozeliţi, unii dintre ei aflaţi în posturi importante la nivelul instituţiilor militare brăilene. În ziua de 22 decembrie, generalul Marin Pancea, colonelul Neculai Rizea – comandantul Diviziei şi şeful garnizoanei Brăila şi colonelul Gabriel Mihăilescu – şeful Comandamentului Judeţean al Gărzilor Patriotice, au apărut în prim-planul derulării evenimentelor. Modul în care ei au gestionat operaţiunile militare în ansamblu şi diversiunile teroriste în special s-a soldat cu bilanţul tragic menţionat în deschiderea acestui articol. La nivelul managementului operaţiunilor militare, graţie funcţiei pe care o deţinea, colonelul Rizea ar fi trebuit să se impună faţă de generalul Pancea şi de colonelul Mihăilescu. Lucrurile nu s-au întâmplat aşa. În condiţiile în care Marin Pancea s-a erijat imediat în reprezentantul generalului Nicolae Militaru la Brăila, Neculai Rizea s-a retras în sediul Diviziei, lăsând câmp liber de acţiune celorlalţi doi. Întrucât de regulă nu prea ştia ce să facă, aşteptând ordine de sus, colonelul Rizea s-a limitat să lanseze anunţuri privind pericole teroriste şi să acorde interviuri privind vigilenţa diviziei sale. Evenimentele de la Brăila au început pe 22 decembrie, pe la ora 13.00, cu ocuparea şi devastarea sediului Comitetului Judeţean de partid. Tensiunea generată de ştirile transmise prin posturile de radio şi televiziune de la Bucureşti a fost amplificată de zvonurile alarmiste şi diversioniste locale ale colonelului Rizea şi ale altora, considerate ca fiind informaţii certe cu toate că nu puteau fi verificate. În jurul orei 16.00, la sediul Securităţii Brăila s-au prezentat maiorul Mogoş cu o grupă de militari de la Gărzile Patriotice, care au preluat unitatea cu armament şi toate bunurile, încheindu-se şi un proces-verbal în acest sens. Cadrele nu se mai aflau în sediu, cu excepţia personalului de serviciu, pentru că, în jurul orei 13.00, după predarea armamentului din dotare, au fost trimise acasă de conducere pentru a-şi pune la adăpost familiile şi bunurile, după care să revină la unitate. În dimineaţa zilei de 23 decembrie, cea mai mare parte a ofiţerilor, în frunte cu maiorul Savu Cerbureanu, locţiitorul şefului Securităţii, s-au prezentat la sediu, însă maiorul Mogoş, care preluase comanda unităţii, le-a indicat să meargă la domicilii, urmând să fie contactaţi dacă va fi nevoie. Colonelul Constantin Soare, şeful Securităţii judeţului Brăila, se pusese la dispoziţia nucleului de putere constituit la sediul Comitetului Judeţean din ziua anterioară, în jurul orei 18.00. La scurt timp, cadre ale Armatei au întrerupt legăturile telefonice din sediu şi de la domiciliile ofiţerilor de securitate. În jurul orei 10.00, tot cadre ale M.Ap.N. au decuplat, dintr-un centru nodal de transmisiuni, toate cablurile ce făceau legătura dintre Direcţia judeţeană de telecomunicaţii şi serviciul de interceptări al Securităţii. În aceeaşi zi, pe la ora 12.00, exponenţi ai noilor autorităţi au solicitat mobilizarea efectivului unităţii, întrucât în perioada imediat următoare în judeţ se vor desfăşura „acţiuni teroriste-desant aerian”, „luptători de gherilă din zona Insulei Mari a Brăilei” etc. Începuse sarabanda de dezinformări privind atacuri teroriste de genul: „Dinspre Galaţi vin ruşii”, „De la Muchea se apropie o coloană de tancuri cu terorişti”, „La Lacul Sărat au aterizat mai multe elicoptere cu terorişti, care au ajuns la Vărsătura şi au atacat unităţile de marină din zonă pentru a captura navele lui Ceauşescu”. Există indicii că zvonurile lansate proveneau de la colonelul Gabriel Mihăilescu, ele reprezentând ipoteze cuprinse în planurile de luptă întocmite în urmă cu mai mulţi ani, pentru o eventuală agresiune militară din direcţia Est. Operaţiunile militare cu consecinţe tragice de la Brăila s-au declanşat pe 23 decembrie, în jurul orei 17.00, când maiorul Simion de la U.M. 01763 a anunţat prin staţia de amplificare că s-au primit informaţii de la Comandament că spre Piaţa Independenţei, în care se aflau, se vor îndrepta terorişti cu elicoptere şi că momentul va fi semnalizat anterior prin întreruperea iluminatului public. După ce lumina a fost întreruptă (tabloul de comandă se afla în subsolul Comitetului Judeţean), căpitanul Hanganu, şeful dispozitivului aflat în faţa Comitetului Judeţean, a ordonat subordonaţilor, militari în termen, să încarce pistoalele mitralieră. Soldatul Florin Chiţoiu a raportat incident – arma nu primea cartuş pe ţeavă. Încercând să rezolve incidentul, căpitanul Hanganu a percutat, moment în care s-a produs detonarea cartuşului aflat pe ţeavă. La răsunetul produs de acest cartuş, au răspuns imediat forţele militare dispuse în zonă: cele din sediu, de la Casa Agronomului, Poştă, Liceul „Murgoci”, Casa Tineretului, blocul „Romarta”. Aceste forţe, instalate în dispozitiv din seara de 22 decembrie, necunoscând una de alta şi fără a avea mijloace de comunicare, au declanşat un foc nimicitor asupra pieţii, rezultând 12 morţi şi 8 răniţi, în rândul celor decedaţi aflându-se şi un ofiţer şi câţiva militari în termen de la Trupele de Securitate. În acest context de confuzie şi teamă, au început abuzurile şi diversiunea anti-Securitate, prin care s-a încercat să se focalizeze problema teroristă asupra aceastei instituţii. Un prim act vizând incriminarea Securităţii l-a reprezentat ordinul pe care generalul Marin Pancea l-a transmis şefului Securităţii Judeţului Brăila, colonelul Constantin Soare, prin care i s-a cerut să ia imediat „măsuri de apărare a sediului cu orice preţ şi cu orice mijloace”, sens în care să se întocmească un plan. Ulterior, după declanşarea evenimentelor, în ziua de 24 decembrie, pe la ora 16.00, acest plan a fost solicitat de reprezentanţi ai „Comitetului Revoluţionar”, pentru a se încerca, pe baza lui, incriminarea Securităţii ca organ represiv. Această intenţie a fost dejucată. Întrucât planul întocmit nu fusese adus la cunoştinţa cadrelor unităţii, el fusese distrus prin ardere de către ofiţerul de serviciu. În ziua de 23 decembrie, în jurul orei 15.00, maiorul Savu Cerbureanu a primit ordin de la colonelul Neculai Rizea – prin intermediul şefului Miliţiei judeţene, maiorul Florin Sandu, să se prezinte cu un număr cât mai mare de ofiţeri la sediul Diviziei pentru misiuni importante. Având în vedere contextul în care a primit ordinul, Cerbureanu a luat decizia de a se prezenta singur la locul indicat, deplasându-se împreună cu un subordonat, cu autoturismul personal al acestuia. Fiind anunţat de ofiţerul de serviciu despre sosirea maiorului Cerbureanu, colonelul Rizea s-a interesat „câţi sunt şi cum au venit”. Raportându-i-se că maiorul venise singur, i-a comunicat, prin ofiţerul de serviciu, după vreo jumătate de oră, că a fost vorba de o greşeală, că nu el avea nevoie de sprijinul celor de la Securitate, ci cei de la FSN. La scurt timp după ieşirea din clădirea Diviziei, în zonă a început să se tragă cu întreaga gamă de armament, inclusiv cu tunurile de pe tancuri, situaţie în care maiorul Cerbureanu şi însoţitorul său au abandonat autoturismul, deplasându-se pe jos spre unitate. A doua zi, pe la ora 12.00, toate cadrele Securităţii au fost convocate în sala de şedinţe de către locotenent-colonelul Galiţi, noul comandant militar al Inspectoratului MI Brăila, care a transmis că s-a primit ordin de la Comandament ca toţi ofiţerii şi subofiţerii de securitate să fie echipaţi cu ţinute militare pentru soldaţi de diferite arme, pentru a fi repartizaţi în zonele fierbinţi din oraş. Situaţia intervenită a fost raportată colonelului Constantin Soare, aflat la sediul Comitetului Judeţean, care i-a cerut locotenent-colonelului Galiţi ca din grupurile ce se vor forma să facă parte şi cadre ale MApN, Miliţiei, Gărzilor Patriotice şi revoluţionari. Locotenent-colonelul Galiţi a raportat la Comandament, iar după aproximativ o oră a anunţat că s-a renunţat la acţiune deoarece nu se dispunea de echipamentul necesar. La scurt timp, însă, locotenent-colonelul Galiţi, a transmis un alt ordin subversiv, prin care se dispunea ca echipajul de intervenţie antiteroristă al Securităţii Brăila să se deplaseze într-o zonă din municipiu în vederea lichidării unui grup de terorişti. S-a renunţat şi la această misiune, sub pretextul că nu mai este necesară, după ce ofiţerii cu pregătire antiteroristă au solicitat ca din echipă să facă parte şi cadre MApN şi de la Gărzile Patriotice, pentru a facilita deplasarea echipajului în zona de interes. Pe 25 decembrie, după ora 16.00, atitudinea celor care preluaseră controlul asupra sediului Securităţii Brăila faţă de cadrele acestei unităţi s-a modificat. Din ordinul acestora, întregul efectiv a fost închis în sala de şedinţe de la subsolul clădirii, fără apă, alimente, sub pază militară care avertiza permanent că vor fi împuşcaţi la prima mişcare, fiind etichetaţi drept terorişti. Pentru a vedea până unde a putut merge imaginaţia bolnavă a unor diversionişti, relatăm şi un fapt aparent minor, dar bogat în semnificaţii. În iureşul diversiunilor, din ordinul comandantului Diviziei Brăila, colonelul Rizea, a fost contactată telefonic soţia maiorului Savu Cerbureanu, cunoscut vânător, solicitându-i-se să îl trimită pe fiul său, în vârstă de 18 ani, cu armele de vânătoare şi cartuşele aferente, la sediul Diviziei, acţiune care, în condiţiile nopţii şi ale diversiunii anti-securiste, se putea încheia tragic. Psihoza anti-securistă indusă populaţiei avea să conducă şi la alte abuzuri sau excese. Spre exemplificare vom prezenta succint păţaniile căpitanului Nicolae Cabaua, ofiţer de filaj, în ziua de 23 decembrie şi următoarele. La difuzarea comunicatului conform căruia efectivele MI vor acţiona sub comanda MApN, s-a urcat în autoturism şi a plecat spre unitate. În prima stradă principală era constituită o biută din saci de nisip, cu barieră, asigurată cu cadre militare echipate de război. A fost somat să se oprească, legitimat şi percheziţionat, i s-a controlat maşina. A prezentat legitimaţia de Miliţie (pe care o deţinea pentru acoperirea calităţii sale de filor – n.n.) şi a informat că merge spre serviciu. Nu i s-a permis acest lucru, fiind reţinut şi condus, cu armele îndreptate spre el, la o unitate militară, unde a fost percheziţionat din nou. Găsindu-i-se legitimaţia de ofiţer de securitate, atitudinea cadrelor militare a devenit şi mai drastică. Interogatoriul care a urmat s-a axat aproape exclusiv pe întrebarea „ce misiune are şi cu ce intenţie a venit în unitate”, deşi el nu venise din proprie iniţiativă, ci fusese adus. A rămas peste noapte în stare de arest la punctul de control al unităţii militare, a doua zi fiind transportat la sediul Securităţii cu o dubă a Penitenciarului, îmbarcarea fiind însoţită de huiduieli, injurii şi scuipături din partea civililor din zonă. Ajuns la sediu, a constatat că acesta era bine păzit! Un tanc era cu ţeava îndreptată spre clădire, două taburi erau poziţionate la cele două intrări, în jur militari cu arme şi căşti de oţel. În acest context, în ziua de 26 decembrie, pe la ora 18.30, 102 ofiţeri şi subofiţeri -aproape întregul efectiv al Securităţii, în frunte cu maiorul Savu Cerbureanu, locţiitor aflat la comandă, au fost îmbarcaţi în maşini speciale pentru transportul arestaţilor şi deţinuţilor, cu mâinile legate, sub pretextul de a-i proteja de reacţiile populaţiei, fără a fi încunoştiinţaţi unde vor fi duşi. În momentul respectiv, au fost vehiculate ştiri de genul că ar urma să fie transportaţi spre Penitenciarul Galaţi, iar pe traseu să fie executaţi sub motivaţia fugii de sub escortă. În final, toţi au fost depuşi la Penitenciarul Brăila, la ordinul generalului Pancea, care ar fi primit dispoziţii în acest sens de la Bucureşti. Colonelul Constantin Soare, şeful Securităţii Brăila, care se pusese voluntar la dispoziţia noilor autorităţi în sediul Comitetului Judeţean încă din prima zi a evenimentelor, a fost şi el reţinut pe data de 24 decembrie şi închis în arestul Diviziei Brăila. Pentru a încerca să înţelegem aceste excese şi abuzuri faţă de cadrele Securităţii, redăm câteva dintre opiniile colonelului Neculai Rizea, prezentate de acesta într-un interviu acordat pe timpul derulării evenimentelor din decembrie 1989: „Teroriştii Securităţii au fost pe picior de luptă cu Armata încă din timpul evenimentelor de la Timişoara şi chiar mai înainte. La Brăila au fost prinse şi încarcerate peste 130 de persoane (pe lângă cele 102 cadre ale Securităţii Judeţene şi câţiva rezervişti, au mai fost şi civili –n.n.). Deşi armamentul întregii Securităţi a fost ridicat şi sigilat încă din 22 decembrie, totuşi această instituţie dispunea de mulţi oameni şi de mult armament în ascunzători secrete, prin port, cimitire, case conspirative, sedii de şcoală şi întreprinderi, aceştia trăgând din diferite poziţii şi locuri cu un armament ultramodern şi muniţie dum-dum, au fost excelent organizaţi, inclusiv cu mijloace pentru a nu lăsa urme de tuburi goale sau să-şi lase răniţii sau morţii acolo unde cădeau. În dotarea teroriştilor securişti erau şi 4-6 elicoptere ultrasofisticate şi înzestrate cu mitraliere de 6,72 mm şi tunuri de 38 m deservite de 5-6 membri într-un echipaj. Aceştia circulau la o altitudine de peste 3.000 m deoarece cunoşteau că nu pot fi lovite de tunurile noastre, pentru că obuzele nu erau încărcate şi nu ajungeau decât până sub 3.000 m”. În ziua de 27 decembrie, pe la prânz, la intervenţia generalului Iulian Vlad, susţinut de generalul Ştefan Guşe, s-a obţinut eliberarea locţiitorului şefului Securităţii şi a ofiţerilor Serviciului de contrainformaţii economice, pentru a se deplasa în obiectivele economice din Brăila, în scopul prevenirii actelor de sabotaj. Pe 31 decembrie, a fost scos din penitenciar şi căpitanul Dumitru Boldeanu, ofiţer cu atribuţii de protecţie şi contrainformaţii militare în cadrul unităţii, din ordinul generalului Marin Pancea, pentru a-l audia. Câteva zile mai târziu, pe 5 ianuarie 1990, avea să vină ordinul de trecere în rezervă a acestuia, ca urmare a desfiinţării Direcţiei a IV-a Contrainformaţii Militare. Până la 7 ianuarie 1990 au fost eliberate şi celelalte cadre, tot efectivul fiind, însă, consemnat în cadrul unităţii, din ordinul M.Ap.N., până la sfârşitul lunii ianuarie. De menţionat regimul dur de detenţie asigurat cadrelor Securităţii de către colonelul Anton, comandantul Penitenciarului Brăila. În plus, făcând cunoscută deţinuţilor şi populaţiei oraşului existenţa „teroriştilor” în penitenciar, acesta a întreţinut o atmosferă de ură la adresa lor. Cât despre condiţiile de la locul de detenţie, redăm două paragrafe din consemnările căpitanului Nicolae Cabaua: „La intrarea în celulă am simţit o puternică repulsie a organismului şi mi-a trebuit ceva timp pentru a-mi reveni. Deţinuţii care eliberaseră celula urinaseră pe saltele, la atingere păturile erau unsoroase şi murdare de spermă uscată, pe pereţii de culoare cenuşie se scurgea un condens gros, iar duhoarea îţi oprea respiraţia. Camera era la demisol, cu ferestre foarte mici, jgheabul pentru spălat era infect, cele două locuri la closet nu aveau uşi, cuşetele erau pe trei niveluri şi instabile. Prin cele trei vizete gardianul trebuia să vadă orice loc din încăpere. Apelul se făcea de trei ori pe zi cu comenzi şi adresări înjositoare, cafeaua se servea dimineaţa cu o felie de pâine, prânzul şi cina erau de supravieţuire, introduse pe vizetă pe o paletă murdară, odată cu diferite urări, cel mai adesea jignitoare”. În perioada cât cadrele s-au aflat în penitenciar, au fost desfăşurate anchete asupra acestora şi a unor membri de familie, iar la unele domicilii s-au efectuat percheziţii. După ieşirea din penitenciar, în baza unor ordine primite pe cale ierarhică, s-a acţionat pentru verificarea unor aspecte privind acţiunile diverisionist-teroriste de la Brăila. În acest context, maiorul Savu Cerbureanu a solicitat procurorului Ungureanu, desemnat pentru verificarea cauzelor morţilor din Brăila, încuviinţarea de a face unele verificări. Răspunsul procurorului a fost cât se poate de elocvent: Astfel de activităţi sunt categoric interzise! Securitatea fiind desfiinţată, acestea sunt ilegale! Colonelul Constantin Soare, fostul şef al Securităţii Brăila, avea să mai suporte abuzul autorităţilor militare până la 8 martie 1990, când a fost eliberat în baza unei „înţelegeri” intervenite între el şi maiorul Frant, care a condiţionat eliberarea sa de predarea locuinţei de serviciu pe care o deţinea la Brăila. Aceasta a fost, pe scurt, odiseea câtorva dintre cele peste 100 de cadre de informaţii din Brăila, prinse în menghina scenariilor diversioniste în decembrie 1989. Pentru abuzurile comise atunci nu răspunde nimeni. Deocamdată. Col. (r) Savu Cerbureanu Col. (r) Dumitru Boldeanu Col. (r) Anton Smâdu SURSA: VITRALII 9
Posted on: Thu, 26 Sep 2013 13:22:44 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015