Mă voi adresa instituţiei rezonabile a Tribunalului judeţului Tulcea ca ultim mecanism formal al statului de drept, astfel potrivit art. 21 din Constituţia României combinat cu art. 1.349 C. civil să concretizeze evoluţia erorii materiale în dosarele cu caracter penal pe care le menţionez după cu urmează : …… . În concepţia legii, clasificarea obiectelor materiale care stau la baza acuzării mele pentru că aş fi exercitat profesia de avocat fără drept, şi faptelor sociale aşa cum au fost încadrate juridic în cel puţin două dosare penale de bază, desprinse dintr-unul singur, sunt netemeinice şi nelegale. De aceea, criteriul material trebuie să prevaleze în drept, în raport cu cel al unor judecăţi formale de instanţele judecătoriei Tulcea în două dosare penale privind fondul cauzei, chiar dacă pot fi prezentate ca fiind complementare. Cum justiţia este finalitatea aplicării dreptului, trebuie să asigure noncontradicţia sau coerenţa hotărârilor date care nu reprezintă realitatea căruia dreptul trebuie să-i răspundă. Mai mult, judecătorul nu poate refuza judecata, deoarece aşa cum faptele mele s-au judecat în două dosare separat după bunul plac al unor procurorilor, fie unii procurori de pe lângă Judecătoria Tulcea, fie unii procurori de pe lângă Tribunalul Tulcea sau/şi unii procurori de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, pentru că nu au dorit ca toate probele deodată administrate împotriva mea să se judece în aceiaşi cauză, au emis cel puţin două rezoluţii penale împotriva mea, astfel modul distinc cum s-a judecat de către instanţa judecătoriei Tulcea comportă o doză de incertitudine, de inconsistenţă şi în felul acesta sunt susceptibile de interpretări multiple, care fac din dreptul meu judecat într-o ordine puternic subiectivă, o construcţie a unor hotărâri judecătoreşti flexibile cu privire la calitatea mea de avocat conţinând prevederi nedefinite clar. Din punct de vedere obiectiv, instanţele mai puţin sau mai mult competente, nu au statuat cu privire la legalitatea calitatii mele de avocat, astfel în mod netemeinic şi nelegal au interpretat subiectiv dreptul de persoană fizică autorizată ca avocat în acele dosare penale. Hotărârile judecătoreşti pe care le atac, în chiar substanţa lor existenţială creează confuzie sub unghiul valorilor statului de drept reglementat de prevederile art.1 alin.3 din Constituţia României, astfel prezenta acţiune are şi scopul de a fi tratat egal privind calitatea mea de avocat în raport cu ceilalţi colegi din barourile”clasice”- faţă de care instanţele judecătoreşti disting clar că ei cei din urmă enunţaţi sunt avocaţi, ci nu eu. Potrivit prevederilor art.1 alin.3 şi 5 din legea fundamental, coroborate cu art. 9 din Constituţie este numai un fenomen ce ţine de comportamentul psihologic al unor magistraţi, dreptul meu fiind exprimat clar, eronat, din punct de vedere al prevederilor art.2 alin.2 din Constituţia României, ceea ce rezultă într-un sens distinct aplicarea art.16 alin.2 din Constituţie faţă de ceilalţi avocaţi din barourile “calsice”, mai exact unii magistraţi spunând că eu nu sunt avocat înfiinţat conform Legii nr.51/1995, deşi am acte identice cu ale celorlalţi avocaţi la care fac referire inclusive domnii judecători (magistraţi), au judecat eronat faptele mele în acele cause de urmărire penală operând cel puţin o distincţie inadmisibilă, pe de o parte, între societate, conform art. 2 alin.1 din Constituţie, pe de altă parte, şi faţă de individualitatea mea. Având în vedere cele arătate mai sus, se poate spune că dreptul meu poate fi categorisit ca exercitând profesia de avocat afară din “sistem”, deşi, practic, dacă ne referim la structura persoanei juridice înfiinţată de dl. Bota Pompiliu, se exprimă clar pe sine în actul constitutiv, cât şi în statutul Filialei Băileşti Gorj ale Asociaţiei Figaro-Potra, Alba – Iulia, totodată este clar prevăzut, la Cap.II “scopuri şi obiective”, printre altele, şi “înfiinţarea de barouri şi notariate”. În acest sens, rog a se vedea Secţia penală, Decizia nr.324 din 08.09.2008 a Curţii de Apel Suceava, jud. Suceava, care, absolvă pe inculpat de considerente determinate de o motivaţie in rem, are efecte mai largi, producând consecinţe faţă de toată lumea : facis jus erga omnes. A se vedea I. Tanoviceanu, op., cit., vol. V, pag. 707, în materie penală. Totodată, autoritatea de lucru judecat poate fi invocată dacă s-a declanşat un proces penal împotriva aceleiaşi persoane, fără să aibă importanţă dacă există identitate între celelalte părţi, întrucât procesul având acelaşi obiect material, nu are importanţă schimbarea încadrării sau/şi cumularea altor fapte penale, ceea ce legea interzice este tragerea repetată la răspundere penală a aceleiaşi persoane cu referire la aceeaşi faptă materială, chiar dacă i s-ar da o altă încadrare juridică. A se vedea şi art. 22 alin.2 C.pr.pen., şi art. 10 lit.J din Cod poc. pen. De asemenea, trebuie avut în vedere că schimbarea naturii realităţii cercetate implică totodată o schimbare a criteriului aprecierii de către judecătorii Tribunalului Tulcea, jud. Tulcea cu privire la calitatea mea de avocat, astfel trebuie înţeles că viaţa psihică a colectivităţii după o procedură analogă a prevederilor art. 2 alin. 2 din Constituţie şi coroborat cu art. 73 alin. 1 din Constituţie, societatea inoculează individului idei, care apoi fiind valorificate ca ceva aprioric în conformitate cu art. 1 alin. 3 şi 5 din Constituţie, ca o natură a sa. Gândirea autentică a d-lui Bota Pompiliu, în calitate de persoană fizică, de naţionalitate română, este înlocuită din acest moment cu o pseudo-gândirea perfect logică şi raţională pentru înfiinţarea persoanei juridice “Boris – Potra” conform art. 1 alin. 1 combinat cu art. 47 alin. 1 din Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, astfel Asociaţia profesională prevăzută de art. 9 din Constituţie, în raport cu gândirea subiectului persoană fizică se impune de art. 1 alin. 5 din Constituţie direcţionată de o altă consecinţă ce rezultă din art. 80 din Legea nr. 26/2000, totodată, ele sunt izvoare ale dreptului constituţional sub unghiul de vedere al valorilor făcute în scopul de a trata egal orice entitate potrivit art. 16 alin. 2 din Constituţie, adică lucrurile egale, întrucât societatea prevăzută de art. 1 alin. 1 din Constituţie îl creează pe individ, spre deosebire de art. 2 alin. 1 din Constituţie care acţionează făţiş. Toate acestea trebuie văzute de orice individ ca o condiţie a libertăţii sale, şi mai mult, ca o condiţie a însăşi existenţei prevederilor art. 1 alin. 3 din Constituţie, care vede o universalitate prin aceste texte enunţate pentru îndeplinirea propriului scop, a propriei voinţe în societatea democratic fiinţată de dl. Bota Pompiliu, astfel exprimându-şi voinţa în acest sens, a obţinut o hotărâre judecătorească definitivă, care trebuie respectată potrivit art. 129 din Constituţie, coroborat cu art. 14 şi art. 15 din Legea nr.304/2004, coroborate cu art. 1 alin. 3 din Regulamentul de organizare judecătorească sub nr. 881/2004, rămânând scopul societăţii, adică punându-şi sociabilitatea înaintea existenţei naturale şi avându-şi realitatea în actele de înfiinţare a persoanei juridice denumită actualmente U.N.B.R., numai dl. Bota Pompiliu realizându-se aceste acte de înfiinţare legală, rezultă că a făcut din acestea o structură ordonată, interumană, pe baza unui act constitutive şi statut propriu, organizând profesia de avocat şi funcţionând legal şi autonom dreptul izvorăşte direct din Constituţia României deosebindu-se prin art. 1 alin. 3 şi 5 combinat cu art. 9 din Constituţie ca voinţă obiectivă şi raţională în sine. În conceptual legii fundamentale şi a celorlalte prevederi enunţate mai sus, fie că aceste norme juridice sunt cunoscute de către indivizi, totodată voit de liberul lor arbitru, fie că nu este o obligaţie stabilită de ordinea juridică însăşi, conform (nemo censetur ignorare legem), legiuitorul oferă prin aceste norme un model de act, un act-tip pe care părţile îl pot urma, fie că vorbom de art. 1 alin. 1 coroborat cu art.47 alin.1, fie vorbim de art. 48 alin. 2 şi art. 57 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, comparate cu prevederile art. 4, art. 6, art.7 şi art. 8 raportate la art. 80 din Legea nr. 26/2000, obiectul normei juridice poate fi un criteriu de calsificare a legii, iar titlul actului normativ este elemental de identificare a acestora exprimând cu claritate obiectul reglementării respective. Cât priveşte dreptul persoanei juridice denumită U.N.B.R., legal înfiinţată de dl. Bota Pompiliu, nu a fost creat a fi stingherită iniţiativa părţilor, pentru ai fixa margini sau pentru a o include în reguli fixe, ci, dipotrivă, pentru favorizarea expresiunii raporturilor dintre oameni, regelmentate de un simplu art. 16 alin. 2 din Constituţia României. Din punct de vedere tehnico-redacţional există norme complete cu este şi Legea nr. 26/2000 sus enunţată, dotată cu toate elementele necesare, deci reglementarea înfiinţării persoanei juridice fiind clară, sau norme incomplete cum e cazul prevederilor art. 48 alin. 2 şi art. 57 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, care poartă denumirea de normă în alb, astfel trimit uneori pentru completare la o altă normă. În cazul celei din urmă menţionată, trebuie văzut şi art. 14 şi altele din Decretul – Lege nr. 90/1990, M. Of., nr. 32 din 28.02.1990, raportat la art. 725 alin. 4 din C. proc civilă, coroborat cu art. 34 alin. ultim din Decretul nr. 31/1954. A înţelege, a modela, a transmite şi a învăţa sunt cel patru verbe ce prezidează naşterea şi supravieţuirea oricărui sistem juridic într-un stat de drept democratic. popatnicolae@yahoo sau Avocat Popa Nicolae.blogspot.ro
Posted on: Sat, 03 Aug 2013 19:07:44 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015