N-am fost întotdeauna atât de apropiate cum suntem acum, dar asta e de înţeles: astăzi ea e creaţia mea, e sufletul meu, am reconstruit-o cu greu in nopti de nesomn si am asamblat-o la loc bucată cu bucata; poate că tu nu ştii asta, dar e aproape imposibil să resuscitezi un om care nu vrea decat să moară. N-am reuşit să îi găsesc fericirea, dar am făcut-o să respire din nou. Am căutat în zadar să îi redau inocenta, dar nu am mai găsit-o. A rătăcit-o cândva, când era departe de mine, când s-a pierdut cu totul în persoana iubită. Acum e opera mea. Tânără, frumoasă, vulnerabilă, eu am readus-o la viaţa celulă cu celula. Mă doare să văd că îşi doreşte ca plece din nou, oare ea chiar nu îşi dă seama că cel mai bine îi este lângă mine? Văd deznădejdea din ochii ei în fiecare dimineaţa când îi prind părul la spate şi îi şterg transparenta din privire, dar ştie şi ea la fel de bine ca mine că oamenii profită de tine atunci când eşti transparent. Îmi dă dreptate, aşa că oftează adânc în timp ce fardurile mele o transformă într-o cu totul altă persoană. De când s-a întors şi mi-a spus că pentru ei iubirea înseamnă slăbiciune, o învăţ în fiecare zi cum să pară indiferentă, îi conturez atent ochii astfel încât să fie de gheaţă şi îi maschez obrajii ca să nu trădeze nicio emoţie. Ca în fiecare dimineaţă, am ales şi azi rujul roşu pentru ea; e cel mai potrivit să ascundă buzele triste. Am invatat-o ca daca porti rujul roşu e mai uşor să mimezi fericirea şi să spui vorbe în care nu crezi, minte el şi pentru tine. Când a ieşit în lume aşa simplă cum era, a aflat că lor nu le plac oamenii trişti şi de atunci exersăm în fiecare dimineaţă împreună zâmbetul fals. Ne concentrăm în fiecare zi pe tot ceea ce ne apără: zâmbetul, indiferenţa, fericirea. Mă ridic în picioare şi o admir în oglindă. Cât de bine seamănă cu mine! Reci, insipide, sterile, buzele mele roşii şi ele schiţează un zambet de satisfacţie.
Posted on: Thu, 12 Sep 2013 18:09:02 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015