Ne ducem toti - de Serghei Esenin ------------------------------------------------ "Ne ducem toti cîte putin, mereu, Catre-un liman de tihna si-mpacare, Poate curînd va trebui si eu Bulendrele sa-mi strîng pentru plecare. O, dragi mesteceni, gingasi si subtiri! Si tu, pamînt!Si voi, cîmpii ca marea! In preajma sorocitei adormiri Eu unul nu-mi pot stapîni-ntristarea. Pe lumea asta am iubit nespus Tot ce în trupuri sufletul adie. Spun pace voua, salcii ce-n apus Va oglinditi în apa purpurie. Atît de multe gînduri am urzit, Am scris atîtea cîntece visate Si pe pamîntul trist sunt fericit C-am respirat si c-am trait de toate. Sunt fericit c-am sarutat femei Si-am lenevit pe iarba parfumata, Iar fiarelor, ca unor frati ai mei, Eu nu le-am zdrobit capul niciodata. Acolo stiu ca nu fosneste-n zari Cu gîturi lungi de lebada, secara… De asta-n preajma tainicei plecari Eu ma-nfior si-mi simt adînc povara. Acolo stiu ca nu vor mai fi fagi Nici holdele cu aur viu pe nume… De asta poate mi-s asa de dragi Toti oamenii cu care sunt pe lume." youtube/watch?v=0PuwlsRutwg
Posted on: Sun, 01 Sep 2013 14:07:10 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015