Ne uităm atât de mult în jos, și niciodată la Soare. De ce? De ce devenim niște maniaci, unde ne este demnitatea? Iubire găsești din ce în ce mai puțină, poveștile rămân doar povești, și speranțele se destramă încetul cu încetul. Asta facem, ne complicăm viața, mereu și mereu. Ne e frică să iubim, și totuși râvnim atât de mult iubirea. Suntem niște roboți teleghidați de societate, înecați în niște mizerii. Viața devine diabolică, nu divină. Cristina.
Posted on: Tue, 15 Oct 2013 17:44:06 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015