Necuratia femeii si viata bisericeasca Teologia are multe probleme atunci cand trebuie sa vorbeasca lumii moderne despre femeie. In fata sufragetelor si a feministelor, in fata emanciparii femeii si a dorintei acesteia de a-l egala si chiar de a-l intrece pe barbat, teologia apare mai degraba ca ofensatoare, de pilda atunci cand ii refuza femeii preotia, ii cere sa taca in biserica sau ii spune ca barbatul este capul ei. Acestea si multe alte subiecte sensibile macina relatia femeii moderne cu Biserica si constituie tot atatea pricini de revolta, mai ales printre tinere. Dar nu teologia inalta, care va gasi probabil solutii pentru eliminarea neintelegerilor, ma intereseaza acum, ci maruntisurile practicate in mod fanatic, care sapa la temelia relatiei femeilor credincioase cu viata bisericeasca. Intre altele, continua sa ma suprinda cu cata inversunare aud sustinandu-se ca femeile aflate in perioada menstruatiei nu au voie sa intre in biserica. Multi preoti sustin asta, interzicandu-le accesul in biserici in zilele sensibile, iar multe femei cred acelasi lucru. Explicatia oferita indeobste este aceea ca, in aceasta perioada, femeia ar fi necurata. Aici e problema! In ce fel e necurata la ciclu femeia? Spiritual nu vad cum, din moment ce asa a fost ea lasata de Dumnezeu - si nu cred ca un credincios poate admite ca creatia este necurata. Fizic, atunci? Da, daca e sa fim amanuntiti si grijulii cu igiena, numai ca in lumea moderna problema a fost demult rezolvata, iar reclamele TV ne arata obsesiv si cum. Cred, mai degraba, ca impartasim inertial inca o credinta pagana, conform careia erau considerati necurati acei oameni care erau diferiti. Or, o data pe luna, femeia este diferita, dar asta nu o face - si nu o poate face - nepotrivita pentru viata bisericeasca. De altfel, nici un canon al Bisericii Ortodoxe nu prevede vreo interdictie in acest sens, ceea ce ma face sa cred ca inversunarea cu care femeia continua sa fie alungata temporar din biserici este dovada unei cumplite ignorante semidocte. Exista, ce-i drept, un canon care interzice varsarea de sange in biserica, dar asta e cu totul altceva si se refera strict la ucidere. Din pacate, aceeasi ignoranta se prelungeste si in alta directie, anume atunci cand tanara mama afla (uneori chiar din gura preotului) ca nu are voie sa fie in biserica la botezul copilului ei. Stupefactie din nou! Oare nasterea unui prunc este sursa vreunui rau spiritual? Cum ar putea cineva sa creada asta, din moment ce Biblia insasi spune ca „femeia se mantuieste prin nasterea de prunci“?! Cum se poate intampla ca mamei, care a nascut trupeste, sa i se interzica sa asiste si la nasterea spirituala in Hristos a pruncului ei?! Sau o fi iar necuratia trupeasca? Ei bine, medicina si sapunul au rezolvat demult si aceasta situatie. Inseamna ca si unii credinciosi si unii slujitori trebuie sa-si rezolve problemele legate de ignoranta. Altfel, asa-zisa necuratie a femeii in situatiile de mai sus risca sa perpetueze acel curent nefast din mentalitatea romaneasca prin care femeia este inca sluga barbatului si inferioara acestuia. De fapt, relatia corecta intre barbat si femeie este una de COMPLEMENTARITATE, nu una de CONCURENTA. Iar necuratia unuia sau a alteia sta in abaterea sa de la firesc, nu in manifestarile sale dupa fire si dupa masura. Slujitorii zelosi ar avea multe altele de indreptat, orientandu-si ravna spre cauze mai bune, iar nu spre formalisme superstitioase de origine precrestina, care nu fac decat sa creeze tensiuni inutile si sa intretina mentalitati retrograde, confundandu-se inca o data Traditia cu apucatura... Cristian TABARA Lumea credintei, anul II, nr. 3(8)
Posted on: Fri, 04 Oct 2013 09:13:24 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015