Nicolae Labis - Daca toate acestea fi-vor invatate Fiii vostri singuri hotaresc in viata Care-i meseria ce o vor urma, Fiii vostri mai tarziu invata Taina ei fierbinte, nobila si grea. Fiii vostri singuri mai tarziu, fireste, Isi aleg iubita mangaind-o bland, Inima lor larga si sincera-si roteste In privinta asta cel mai greu cuvant. Fiii vostri, insa, trebuie sa-nvete Din copilarie inca, de la voi Primele indemnuri, primele povete - Dorul de lumina, scarba de noroi. Cat sunt fragezi inca, mame, invatati-i Sa iubeasca floarea pura din livezi. Sa iubeasca-ntinsa mare si Carpatii, Ce-si inalta-n ceruri fruntea de zapezi. Sufletul sa-l aiba nentinat ca floarea, Ochii lor sa fie limpezi si curati, Sa nutreasca patimi vaste cum e marea Sa inalte ganduri cat acesti Carpati. Oamenii, din suflet, vesnic sa iubeasca, Frati sa-i socoteasca, simpli si-ntelepti; Invatati-i, mame, crancen sa urasca Pe acei ce-s dusmani oamenilor drepti. Sa iubeasca versul, sa iubeasca struna Ce-i curat in lume, ce e nou si viu; Cat sunt mici sa-nvate a uri minciuna. Astea nu se-nvata cand e prea tarziu. Sa iubeasca tara, pentru ea sa sara La nevoie-n ape, la nevoie-n foc. Invatati-i, mame, dragostea de tara Ea cuprinde toate-acestea la un loc. Ea sa le sclipeasca-n licarul pupilei, Sa le creasca-n suflet blanda ca un spic. Sa se teama poate de rusinea zilei Cand ar sti ca tarii nu i-au dat nimic. Daca toate astea fi-vor invatate, Restul o sa vina de la sine-apoi Si-au sa se-mplineasca visurile toate Ce le-ati pus intr-insii, mame scumpe, voi.
Posted on: Mon, 09 Sep 2013 05:58:16 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015