Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră ştiu cine este Cesar Millan. Pentru cei care inca nu ştiu este unul dintre cei mai buni specialişti din lume în studierea comportamentul câinilor, iar primul sfat pe care îl dă e: ”nu trata câinele ca pe un om, el este şi va rămâne un animal”. Instinctual, luptă pentru supravieţuire, devine teritorial şi se comportă ca veritabile fiare de pradă. Nu întâmplător o parte importantă în dresarea unui câine este recompensa, acea bucată de mâncare (de obicei carne) care i se oferă când a învăţat o comandă. În devenirea sa de ”cel mai bun prieten al omului” rolul decisiv nu l-a avut câinele (!), ci omul cu care animalul s-a ”înhăitat” pentru a supravieţui. Poate vă întrebaţi ce rost îşi are o astfel de discuţie în condiţiile în care necazul e cât casa, când un copil de doar patru ani a sfârşit în chinuri groaznice mâncat la propriu de maidanezi. În acest război al speciilor, omul putea interveni decisiv în a restabili echilibrul firesc. Înainte de a arunca responsabilităţi, câteva întrebări s-ar impune: 1. Câţi dintre dumneavoastră, iubitori de câini, aţi luat unul de pe stradă, l-aţi băgat în casă sau în curte? 2. Câţi dintre dumneavoastră, iubitori de animale, aţi lăsat un câine pe stradă sub pretextul că ar fi chinuit într-un apartament? 3. Câţi dintre dumneavoastră, iubitori de câini, atunci când vi s-au demolat casele, v-aţi luat câinii la bloc? 4. Câţi dintre dumneavoastră, iubitori de câini, nu v-aţi sterilizat căţeaua, iar când a făcut câini i-aţi abandonat pe stradă sau pe la porţile oamenilor? 5. Câţi dintre dumneavoastră, neiubitori de câini, aţi apelat la autorităţi pentru a lua măsuri cand aţi întâlnit câini agresivi sau aţi văzut vecinul că-şi abandonează animalul pe stradă? 6. Câţi dintre dumneavoastră, iubitori şi neiubitori de câini, i-aţi votat în continuare politicienii care nu au făcut nimic ca să rezolve această problemă? Fără niciun dubiu, la un referendum al Primăriei Capitalei, majoritatea covârşitoare a bucureştenilor va vota pentru eutanasierea maidanezilor. Cu siguranţă, şi în Parlament legea care permite exterminarea câinilor fără stăpân va fi adoptată rapid. Actul normativ va trece şi de Curtea Constituţională care NU a respins-o, ci a formulat câteva observaţii de tehnică legislativă, iar pe fond a admis eutanasierea ca ultimă soluţie de rezolvare a problemei, dacă celelate nu au efect, în speţă adopţia. Prevederea se aplică în multe ţări care pun preţ, cu adevărat, pe drepturile animalelor, Statele Unite, Marea Britanie sau Franţa. Eutanasia este excepţia însă, regula fiind adopţia. Nu am mari speranţe că majoritatea sau o mare parte a câinilor de pe străzi vor fi adoptaţi. Nu vor fi. Nu am mari speranţe că eutanasia, ca ultima soluţie care se impune în aceste condiţii, va rezolva definitiv problema. 7. Câţi dintre dumneavoastră, iubitori de animale, veţi ţine câinii în casă ca să-i eliberaţi pe stradă după ce trece urgia? În ţările mai sus menţionate, abandonarea unui animal pe stradă este considerată, poate, la fel de gravă ca abandonarea unui copil şi se pedepseşte drastic. Degeaba eutanasiem cca 60.000 de câini dacă închidem ochii când alţi 3.000 sunt aruncaţi din nou în stradă. La ritmul continuu de înmulţire, într-un an alţi 10.000 vor circula printre noi prin parcuri, parcări şi staţiile de autobuz, vor muşca şi, este o chestiune de timp, vor ucide din nou. Poate ar mai fi fost şi alte lucruri de zis, însă câţi dintre dumneavoastră, iubitori sau nu de animale, dacă aţi răspuns onest la aceste câteva întrebări vă mai puteţi uita în ochii mamei, tatălui sau fratelui copilului de doar patru ani sfâşiat de maidanezi? Dacă nu o veţi face, mai există o şansă să putem spune vreodată că avem conştiinţa împăcată. Pentru că, în ultimă instanţă, doar animalele nu au nicio vină din simplul motiv că nu au conştiinţa a ceea ce fac.
Posted on: Fri, 06 Sep 2013 10:14:43 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015