O ora si patruzecisicinci de minute! Atat a durat dialogul dintre Liiceanu si Llosa, pe care l-am gasit si l-am vazut de doua ori, odata fara creion in mana, a doua oara, cu creion. Faptul ca Liiceanu a vorbit, pe ceas, mai mult decat Llosa, mi se pare normal, romanul are mai multe de spus despre literaura decat peruanul, are mai multe de spus chiar si despre opera acestuia, decat spune prozatorul insusi si, in general, are mai multe de spus pe lume decat Llosa. Asta nu ar fi nimic! Absolut halucinanta mi s-a parut insistenta lui Liiceanu in a-l face pe Llosa sa afirme ca omenirea se imparte in doua categorii, una superioara, cea care este consumatoare de fictiune literara, alta, inferioara, cea care consuma alte tipuri de fictiune. Pentru ca Llosa refuza o atare sectionare transanta a omenirii, Liiceanu a insistat, si a insistat, si s-a terminat interviul, sau dialogul, sau ce o fi fost acolo. Intre doua intrebari tampite, aceleasi, 4 din 5 au fost strict aceleasi, Llosa a spus cateva chestii chiar interesante. youtube/watch?v=fV64q7rVdt0
Posted on: Sun, 23 Jun 2013 18:02:39 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015