O părăsești, o faci să sufere, o ignori, îi oferi câte puțin, uiți de ea, te întorci înapoi la ea, o implori să te ierte si apoi pleci iar. Ești prea tânăr, prea orgolios, prea bun să stai în loc pentru o femeie. Esti prea bărbat să îi oferi lucruri mărunte care ar face-o fericită. Ești mult prea bun pentru tine ca să fii și pentru ea. Contează mult mai mult ce zice o lume întreagă și prietenii tăi, decât ce zice sau își dorește ea și voi amândoi. Contează mult mai mult restul lucrurilor, părerilor, sfaturilor și oamenilor decât un singur suflet care pare să fie al tău. Și ajungi să te trezești, să îți dai seama că nu ești împlinit în fața unor prieteni care te părăsesc sau care te trădează, în fața unor păreri care au fost spuse doar ca să fie, sau în fața unor decizii care au fost luate greșit. Și o cauți, o vrei înapoi, te aștepți să fie acolo, cu același zâmbet și aceeași dăruire cu care te aștepta. Și... nu mai e aceeași. Îți dai seama că te-ai întors de atâtea ori, încât ai omis că va fi o ultimă dată. Și acea ultimă dată a fost să fie cea dinaintea acesteia. O găsești aparținând altuia sau pur și simplu și-a luat sufletul înapoi de la tine și a găsit puterea să zica banalul "NU".
Posted on: Sat, 13 Jul 2013 15:25:49 +0000