ORDINA Alexandru Costache Ioan, cel mai mare om născut din femeie, dar nașterea nu ne mai înteresează, poate doar adopția. In afară de venirea lui Hristos, nimic nou nu s-a petrecut sub soare, fiindcă ”tot ce-a fost ori o sa fie, În prezent le-avem pe toate.”. Astăzi, această abordare nu-i prea ușor de înteles: ”nu ne mai putem lăsa guvernați de religie”. Reducerea creștinimului la statutul de relige este o culpă de care se fac vinovați atât adversarii lui, dar mai ales cei care îl compun numeric, de la prelați la mireni și invers. Creștinismul nu mai poate fi înteleș fiindcă este abordat într-un mod reducționist: câteva obiecte, o carte, niște popi și o serie de texte numite rugăciuni. Dar creștinismul este istoria interpretată a veșniciei, este plenitudinea care învăluie dinamica existenței terestre, este finalitatea tuturor științelor și soluția de armonizare prea puțin explorată. În tratarea rațională a creștinismului puțină cunoaștere te depărtează, fiindcă, încercând să umpli spațiile libere din puținătatea cunoștințelor, ești expus speculațiilor păgubitoare, cunoașterea consistentă te apropie. Lipsa nevoii de cunoaștere l-a ucis pe Ioan. Ioan s-a străduit să-i familiarizeze pe oameni cu metabolismul jumătății odihnitoare a veșniciei, căci cu asta se mai ocupă creștinismul, cel ortodox. bineînțeles. Inevidentul l-a tradus în evindețe la îndemâna oricui, a oferit ajutor și suport existențial. Cei care l-au ascultat doar cu o ureche l-au ucis. Mesajul martirajului său este actual și cuprinde interpretări sociale, politice, juridice, culturale și teologice, adică este o mustrare intransigentă adusă inclinațiilor decadente ale omului(împotrivirea față de reala evoluție) fie ca e prelat, fie politician, fie jurist, fie cetățean de rând. Fie ca e redat sub forma de poveste, fie sub formă de silogism, mesajul lui poate fi ignorat, dar finalitățile nu pot fi evitate, Irod este o componentă a tuturor tipologiilor umane care s-au perindat sub soare, toți am fost acolo, în Galileea, toți am consfințit decapitarea, toți vom cunoaște implicațiile greșelii. Acel eveniment istoric mai conține o semnificație: Martirajul este o armă, cel care ucide nu umple spațiul lăsat liber de martir, doar îl ascunde, iar la final, aglomerarea tăinuirilor i se întoarce împotrivă. În prezent, chiar cinismul și hedonismul ne sunt experiențe consumate, nu mai avem poftă să ne oprim și să ne mai punem întrebări. Ne-ar fi mai comod să-i tăiem capul chiar și amintirii lui.
Posted on: Thu, 29 Aug 2013 21:15:17 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015