Oricine i-a văzut a fost încântat de formidabila lor energie a bucuriei şi de inteligenţa lor remarcabilă. Drăgălăşenia şi atitudinea plină de umor a acestor fiinţe charismatice îi face pe copii foarte bucuroşi, iar pe adulţi – să redevină copii. Se pare că jucăuşenia şi graţia acestor animale ne ating undeva în profunzimea sufletului. Întâlnirea cu delfinii declanşează o gamă largă de transformări, de la sentimente euforice până la uluitoare vindecări, atât fizice cât mai ales psihice. Familia delfinilor şi a balenelor, numită generic familia cetaceelor, este mult mai “bătrână” decât cea a oamenilor, având venerabila vârstă de peste 12 milioane de ani. Se ştie că în trecutul planetei noastre, viaţa animală s-a extins din oceane pe uscat. Studiile de evoluţie a vieţii prin embriologie şi analiză osoasă i-au condus pe cercetători la o concluzie foarte interesantă: delfinii au fost animale terestre care şi-au continuat evoluţia întorcându-se în apă. Miturile şi legendele antice vorbesc despre prietenia dintre delfini, zei şi oameni, împreună cu care aceştia înotau în mare sau pe care îi salvau de pericolele marine. Delfinii au reprezentat întotdeauna o sumă de calităţi pozitive: inteligenţă, frumuseţe, bucurie de a trăi, armonie, forţă, libertate, dragoste pentru muzică, fidelitate şi loialitate. Ei erau consideraţi drept animale sacre, un cult al delfinilor fiind atestat încă din epoca dorică, în anii 700î. Hr. În Grecia delfinii erau respectaţi şi veneraţi ca simboluri divine ale forţei vitale a mării. Cuvântul „delfin” provine din grecescul „delphis”, care înseamnă matrice sau incintă maternă. Din această perspectivă, delfinul a devenit un simbol al regenerării. Un imn homeric ne spune că Apollo s-a încarnat într-un delfin pentru a ajunge la ţărmul Crisei, care îi deschidea drumul către Delfi. De altfel, acolo se găseşte o reprezentare a delfinului, lângă trepiedul lui Apollo. Pentru preotesele templului, acesta era un simbol al prezicerii, al înţelepciunii şi al prudenţei. Mesaje spirituale din ocean Delfinii ne transmit un sentiment de armonie şi de bucurie pe care fiecare om şi-l doreşte în adâncul inimii, dar nu ştie întotdeauna să-l trăiască. Cercetătorii care au studiat efectele contactului oamenilor cu delfinii au distins mai multe mesaje pe care aceştia ni le comunică şi pe care oamenii le recepţionează în funcţie de personalitatea şi de nivelul lor de conştiinţă. „Trăieşte viaţa ca pe un joc” Este suficient să-i privim pe delfini, cu câtă bucurie şi uşurinţă se joacă în apă, pentru ca un surâs să ne lumineze faţa. Comportamentul lor jucăuş şi puritatea pe care o emană ne amintesc de momentele copilăriei lipsite de griji. Aspectul ludic din noi -copilul interior- revine în conştiinţa noastră şi în situaţiile de viaţă putem să reacţionăm cu umor şi cu spontaneitate, în loc să răspundem într-un mod rigid, îndârjit, care duce la suferinţă. Spontaneitatea este o calitate a celor care îşi ascultă sufletul şi nu acţionează conform schemelor de comportament sau din perspectiva evenimentelor negative ale vieţii. „Abandonează teama” Temerile ne influenţează considerabil viaţa. Ele sunt numeroase, fie conştiente, fie inconştiente, reale sau ireale: de la teama de boală sau de durere, până la cea de a nu fi apreciat sau de a nu fi competitiv. Fricile îmbracă chipuri variate şi nu de puţine ori ele stau la originea agresivităţii, a geloziei şi a invidiei. Acest gen de emoţii negative consumă inutil energiile omului şi diminuează calitatea vieţii. Unele temeri au desigur rolul de a ne avertiza asupra unor pericole reale, însă cele mai multe nu fac decât să ne limiteze evoluţia spirituală. Probabil delfinii nu cunosc un număr atât de mare de frici, cu care noi oamenii ne tulburăm vieţile, căci ei acţionează mult mai natural şi în plus, cu excepţia unpr rechini, ei aproape că nu au duşmani printre celelalte vieţuitoare. Psihologii care au studiat comportamentul oamenilor ce au venit în contact cu delfini au remarcat faptul că aceştia deveaneau conştienţi de temerele lor şi puteau astfel să renunţe uşor la ele. Când teama dispare, ea face loc încrederii în sine. „Fii alături de semenii tăi” Acesta este un alt mesaj pe acre delfinii ni-l transmit, prin comportamentul lor în colectivitate. Ei au o gândire socială şi se consacră binelui întregului grup. Când unul dintre ei se îmbolnăveşte, toţi ceilalţi îl înconjoară cu afecţiune şi, dacă acesta nu mai poate ajunge la suprafaţă cu propriile puteri, îl susţin delicat pentru a putea să respire. Delfinii dovedesc iubire şi solicitudine nu numai între ei, ci şi în întâlnirile cu noi, oamenii. Nu există nici măcar o singură mărturie despre un delfin care să fi atacat un om fără o provocare prealabilă. Nici o altă specie de animalesălbatice nu se comportă atât de binevoitor, încrezător şi prieteneşte faţă de oameni. Mai mult, delfinii au grijă de mediul înconjurător, din care îşi iau exact atâta hrană câtă au nevoie; ei nu distrug şi nu omoară inutil alte vieţuitoare. „Energia delfinilor elevează vibraţiile mediului” Se cunoaşte deja că delfinii emit în jurul lor, prin sistemul sonar, un câmp energetic vibratoriu foarte elevat. Apa, care este un bun conductor, permite acestei energii să se răspândească şi să purifice mediul. Chiar dacă oamenii nu au reuşit să decodeze sunetele acestora, comunicarea cu cetaceele funcţionează prin canale non- verbale. Aceasta înseamnă că o parte din percepţia noastră interioară, prin care noi suntem conectaţi cu întreaga natură, le înţelege limbajul. Energia delfinilor ne poate eleva nivelul de vibraţie, ceea ce ne permite să ne amplificăm forţa vitală şi să ne expansionăm conştiinţa. Influenţa pozitivă a sistemului lor sonar este în special remarcabilă în cazul copiilor autişti. Sprinteneala jucăuşă a delfinilor poate fi totodată pentru noi o invitaţie la a ne lăsa în voia curentului transformării spirituale, încetând să ne mai opunem acestuia cu obstinaţie. Cel care e convins că totul urmează un plan divin, acela şi-a depăşit temerile. Totodată, nu este vorba doar de a trăi clipe minunate în apă alături de aceste fiinţe, ci de a clădi în noi înşine o nouă atitudine: a întâmpina fiecare zi ca pe un cadou divin, a trăi fiind pe deplin conştient de unitatea cu întreaga creaţie, a acţiona şi a gândi în permanenţă din perpectiva acestui sentiment al unităţii, a reacţiona în viaţa cotidiană cu umor, creativitate, înţelepciune şi bucurie. Privită cu această atitudine, existenţa noastră este cu adevărat un joc divin. Sursa: yogaesoteric.net Un studiu efectuat asupra delfinilor din Shark Bay, Ausralia, care a analizat timp de cinci ani comportamentul acestora, relevă faptul că masculii din specia Tursiops truncatus (delfinii cu bot gros) se organizează în alianţe de grup, un fel de „găşti”, pe care uneori le pot trăda pentru altele. Cel mai recent studiu al dr. Richard Connor, cercetător american, care efectuează studii asupra delfinilor încă din anii 80, dovedeşte că inteligentele mamifere marine trăiesc într-o „societate deschisă”. Ei se deplasează numai în grup şi când un grup întâlneşte altul necunoscut, membrii decid cum să reacţioneze. Dr. Connor susţine că delfinii sunt foarte inteligenţi, putând lua decizii colective cu privire la grupurile necunoscute şi stabilind dacă acestea le sunt prieteni sau inamici. Astfel, ei hotărăsc dacă trebuie să adopte o atitudine prietenoasă, în vederea formării unei alianţe sau dimpotrivă, una agresivă, nefiind complet exclus ca unii dintre ei să treacă de partea taberei adverse. Delfinii din Shark Bay, din vestul Australiei, se organizează în trei tipuri diferite de alianţe, în funcţie de complexitatea lor. Primul tip de alianţă este cel din duo-uri sau trio-uri de masculi care colaborează pentru capturarea şi cooptarea femelelor fertile. Aceste alianţe durează peste o lună de zile, potrivit dr. Connor. Al doilea tip presupune echipe formate din 2 până la 14 masculi, care fie atacă alte grupuri pentru răpirea femelelor, fie organizează apărarea grupului. Al treilea nivel de alianţă este acela în care sunt stabilite relaţii amiabile între mai multe grupuri mai mici de delfini, formând adevărate armate de delfini care acţionează împreună. Un singur simț suplimentar pare să nu fie de ajuns pentru delfinii Guiana. Alături de ecolocație, se pare că inteligentele cetacee mai pot detecta și câmpurile electrice ale prăzilor. Este pentru prima oară când acest lucru se observă în cazul unor mamifere adevărate. Wolf Hanke, de la Universitatea Rostock, din Germania și colegii săi care au analizat mai multe imagini termice ale unordelfini din specia Sotalia guianensis au sesizat o activitate fiziologica intensă la nivelul porilor de pe maxilarele superioare ale animalelor. Peștii, câțiva amfibieni și mamifere primitive ovipare precum ornitorincul folosesc pori similari pentru a detecta câmpurile electrice generate de animalele aflate în apropiere. Examinând structurile unui delfin mort și antrenând unul viu să răspundă la un câmp electric comparabil cu cel generat de un pește, echipa de cercetare a demonstrat că și delfinii au percepție electrosenzorială. Electropercepția este bună pentru detectarea prăzii pe distanțe mici, acolo unde ecolocația nu este foarte eficientă. Este posibil ca și alte specii de delfini, chiar unele balene, să aibă abilități similare, este de părere Hanke. Specialistul susține că organele electrosenzoriale sunt derivate din mustățile animalelor ancestrale. Acele organe mecanoreceptoare, asemănătoare celulelor de păr din urechea umană, transmit mecanic impulsurile atingerii, sau ale undelor sonore. Hanke crede că adaptarea delfinilor Guiana este de factură recentă și suspectează că este relativ accesibilă o evoluție care să transforme organele mecanoreceptoare în electroreceptori, iar studiul pare să demonstreze că această devenire are potențial în cazul tuturor ființelor.
Posted on: Mon, 29 Jul 2013 07:37:34 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015