PENTRU CA NE SIMTIM DE MULTE ORI SINGURI.... Traim , fiecare din noi, mai devreme sau mai tarziu, mai adesea sau mai rar, senzatia ca nu e nimeni in preajma exact in clipa cand ti-a dori mai mult si mai mult caldura unui suflet, ca nu e nimeni acolo exact atunci cand strigi dupa vreun ajutor, ca nu e nimeni disponibil exact atunci cand ai da orice pentru a avea cui sa ii vorbesti despre ce simti. Traim, fiecare din noi, mai acut sau mai cronic, mai intens sau mai subtil, sentimentul ca uneori lumea e…mult prea departe de noi pentru a putea ajunge la ea si noi prea …in umbra pentru ca ea sa se indrepte spre noi. Ne spunem, fiecare din noi, intr-un moment sau altul al existentei , asa cum Cioran afirma in una din cartile lui: ,,in definitiv, suntem singuri,,. Traim, prea multi dintre noi, fie fugind mereu de umbra singuratatii traite vreodata si cautand sa ne inventam anturaje, grupuri, chiar cupluri in care sa ne ascundem de ea, fie primind-o in viata noastra neconditionat si definitiv, precum o sentinta implacabila. In ambele ipostaze, singuratatea se transforma dintr-o realitate la libera noastra alegere, intr-un pseudo-reper , intr-o harta ce-ti rataceste drumul, intr-un punct…literalmente mort. Faptul ca nu suntem singuri ar putea fi un truism. Dar intr-o lume in care, din ce in ce mai des, intalnim oameni insingurati la propriu si la figurat, intalnim oameni ce declara de zeci de ori intr-o zi familiei ori partenerului de cuplu: ,,ma simt singur,, , intalnim oameni ce cauta disperati niste ochi sa-i priveasca, niste urechi sa-i asculte, niste maini sa-i mangaie, faptul ca nu suntem singuri pare ca are nevoie de a fi demonstrat, confirmat, afirmat… Suntem singuri doar atat timp cat ne incapatanam sa ne definim ca fiind singuri raportandu-ne doar la acele persoane catre care noi ne indreptam adesea iar ele cu adevarat refuza sa ne asculte, priveasca, mangaie, din motive care tin de ele… Cat timp refuzam, din ignoranta sau din neincredere sau din alte zeci de motive, sa ne indreptam catre imensitatea unei lumi pline de semeni care vor sa asculte/priveasca/mangaie alti semeni, noi, cei ce ne simtim singuri din cand in cand sau adesea, suntem prizonierii unei idei eronate si cu consecinte nu tocmai benefice, eufemistic vorbind… Indiferent cat, cum, unde , cand ori cu cine ne simtim singuri, in definitiv… este doar alegerea noastra, constienta sau inconstienta, asumata sau nu…
Posted on: Thu, 08 Aug 2013 20:27:16 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015