POVAŢA BUNULUI MEU TATĂ. 24.07.2013. de Viorel Marele. Să fii cinstit, să judeci drept, Să fii milos cu toţi sărmanii, Şi lumi, să îi porţi respect Să nu te întineze banii, Să nu-ţi vinzi sufletul curat, Pe-un pumn de bani, oricin-ţi-ar cere... Păstrează-l alb, imculat, Că el e singura avere. Să nu te lepezi de-al nost grai, De scumpa limbă românească Nici când, uitării, să n-o dai De vrei in veci, să dăinuiască... Aşa grăit-a tatăl meu Strivindu-şi lacrima sub geană Când am plecat din sat, cu greu, Săpând, in sufletul meu, rană... M-a strâns apoi, uşor la piept, Şi-ncet, scoţându-şi o năframă, O duse către ochiul drept, Ştergându-şi lacrima infamă... Iar mama mea, cu chip pierdut, Frângându-şi mâinile bătrâne, Mi-a dat, pe frunte, sfânt sărut, Ce-asemeni, mirului rămâne... Aşa, luat-am viaţa-n piept Hălăduind prin ţări străine, Gândind mereu, că e nedrept Să pleci pentr-o bucat-de pâine Lăsând în urmă-nlăcrimaţi, Doi bieţi părinţi, ducându-ţi dorul, Privind mereu, cu ochi secaţi Spre poartă, aşteptând feciorul. De-atunci, trecut-a ceva ani Şi, numai sufletul meu ştie Ce-am îndurat, ca să strâng bani... Ce lung infern, ce veşnicie... Povaţa tatălui meu drag, În minte-mi răsuna, într-una, Şi-oriunde, pe străin meleag, Reper mi-a fost, întotdeauna. O să mă-ntorc, cât de curând În ţară, şi-n sătucu-mi care, M-au însoţit mereu, în gând, Cutreierând, prin lumea mare. Şi o să-mi strâng, cu drag, la piept, Pe scumpa mamă, şi pe tata, Ce îl compar, cu-n înţelpt, Ce m-a-nvăţat, cum să-nfrunt soarta.
Posted on: Wed, 24 Jul 2013 09:14:12 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015