"Pentru cei care protestează/sunt pro/indiferenți la Roșia Montană. Pentru liceeni, studenți, comunicatori, jurnaliști. Pentru românii care nu și-au dezvoltat un simț critic față de presă și reclame. I-am zis “Mic dicționar de manipulare și propagandă” în subiectul Roșia Montană, după ce am urmărit subiectul, campaniile și mesajele Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) de-a lungul timpului, cu ochii unui jurnalist specializat în afaceri, media și publicitate, dar și cu ochii unui om de comunicare, în prezent. [Manipularea este o modalitate tehnică de influențare a unui om sau a unui grup de oameni, în vederea realizării unor acțiuni în discordanță cu propriile scopuri, fără ca aceștia să conștientizeze discrepanța dintre propriile scopuri și scopurile îndepărtate ale celor care îi influențează]. Totul a plecat de la furia oamenilor pe Facebook și pe stradă, săptămâna trecută, că procentul de 6% (redevența) „e un jaf”, „un abuz” (printre alte surse de indignare). Studiul de caz e numai bun de pus în manualele de comunicare și jurnalism și de studiat în liceu și facultate. Mă amăgesc, nu am atâta influență. Până una-alta, e util în viața de zi cu zi. În special în aceste zile. DERAPAJE ÎN COMUNICARE ȘI RECLAME Procentul de 6% – precum și oricare altă cifră sau procent –sunt o capcană de comunicare, un derapaj ca din cărțile de specialitate, în consecință un instrument de manipulare a opiniei publice. Folosirea unui procent – în discuții, articole și postările pe Facebook – ne îndepărtează de la subiect. Iată de ce. Jurnaliștii români, majoritatea, s-au învârtit în jurul procentului. Oamenii, deși nu pricep toți ce presupune această redevență, au strigat „doar 6%?”, „jaf”, „strigător la cer”. RMGC a obținut control asupra atenției, preocupărilor, emoțiilor oamenilor, asupra agendei publice. Prin focalizarea atenției pe un procent (pe cifre în general), opinia publică neinformată scapă din vedere cele patru probleme majore, reale, ale acestui proiect (vor fi enunțate la Esența Controversei). Tot un derapaj își propune și reclama agresivă în jurul locurilor de muncă pe care RMGC susține că le creează la Roșia Montană, dar și în jurul soluțiilor economice și ecologice oferite de acest proiect (argumentele le voi enumera mai târziu, când voi vorbi despre potențialul zonei). Alimentând dezbateri și preocupări în această direcție, RMGC captează din nou ochii, urechile și emoțiile opiniei publice. Cel mai simplu mod de a îngropa o controversă e să îndepărtezi publicul de ea. Mai mult, RMGC îndeamnă românii pe Facebook (și la finalul reclamei TV) să susțină „crearea de locuri de muncă la Roșia Montană”, cerându-le datele personale pentru acest lucru. De ce sunt utilizatorii de Facebook manipulați? Unu: utilizatorii de Facebook nu au pârghiile să influențeze crearea de locuri de muncă nicăieri în lumea asta, deci completarea acelui câmp cu date personale are zero impact pentru viața comunității din Roșia Montană. Doi: rezultă că interesul companiei este, de fapt, să colecteze acele date în interes propriu, cel mai probabil pentru realizarea unei baze de date de e-mailuri – și nu numai. Trei: în cazul în care RMGC va exploata rezultatele acestei campanii într-o comunicare favorabilă ulterioară, aceste rezultate nu vor reprezenta adevărul, ci vor fi trunchiate. În consecință, o minciună. Eu, personal, am completat acel câmp cu informații false – ca să înțeleg mecanismul –, RMGC neavând cum să verifice autenticitatea informațiilor. Le fel se întâmplă și în cazul altor utilizatori. ESENȚA CONTROVERSEI În realitate, proiectul este crucial din alte motive, decât cel social, cum insistă RMGC (acum câțiva ani, compania insista pe avantajul economic al proiectului). Necesitatea acestui proiect minier pentru statul român nu este dată de lipsa locurilor de muncă sau a soluțiilor pentru zonă, cum spun reclamele și declarațiile lui Dragoș Tănase, șeful RMGC. Dimpotrivă, zona are un fantastic potențial turistic și de marketing cultural, care poate crea locuri de muncă și care poate asigura creștere economică sustenabilă în toată Transilvania. Dar Dragoș Tănase, lobby-iștii, Traian Băsescu, Victor Ponta și Maria Grapini (Ministrul pentru IMM-uri, Mediu de Afaceri și Turism) cunosc foarte bine acest lucru. Ei, toți, știu foarte bine că Prințul Charles deține proprietăți și s-a îndrăgostit de Ardeal, ceea ce este o binecuvântare – nu numai pentru exploatarea turistică în Ardeal, ci și pentru imaginea României peste hotare. Ei, toți, știu foarte bine că zonele cu situri arheologice dacice – inima, esența poporului român – au un potențial uriaș de dezvoltare. Nu în ultimul rând, ei toți știu că Dracula este un brand cu notorietate peste hotare, care poate aduce valuri și valuri de turiști străini. Dar aceste lucruri sunt de notorietate și pentru români. În consecință, comunicarea RMGC – reclamă, PR, lobby, media relations – este pură manipulare și propagandă, întrucât, potrivit definiției, acționează nemărturisit, în discordanță cu interesul celorlalți (proiectul este de importanță națională, nu regională), și are o uriașă componentă de persuasiune. Dovadă că presa internațională nu s-a concentrat pe aceleași subiecte ca presa din România, adică pe agenda publică pe care RMGC o controlează prin intermediul mass-media, aici. Presa internațională s-a concentrat pe riscurile acestui proiect minier în România; pe dezastrul ecologic, cu impact internațional. Așa ajungem la cele patru probleme reale, majore, ale acestui proiect minier – dincolo de cea de neconstituționalitate. Problema 1: CEL MAI MARE ȘI COSTISITOR DEZASTRU DIN ISTORIA ROMÂNIEI Proiectul presupune: patru munți vor fi rași, făcuți fărâme (zice RMGC; neoficial, patru sunt pentru început); crearea unui hău uriaș în pământ, de proporții inimaginabile, pentru totdeauna; 214 milioane de tone de substanță cu cianură – o substanță extrem de toxică –, lăsată de izbeliște, care se va inflitra peste tot; distrugerea ecosistemului. Pe scurt, acest iaz de decantare ar urma să fie cel mai mare din lume și de 4 ori mai mare decât cel mai mare existent în prezent. O imagine cutremurătoare a ceea ce se va întâmpla o face Huffington Post. RMGC folosește intens cuvântul „ecologizare” în comunicare. Un dezastru de asemenea anvergură NU poate fi readus la o stare sănătoasă pentru mediu și pentru populație. „Cantitatea enormă zilnică de cianură care va fi folosită în proiectul minier de la Roșia Montană va produce o distrugere oribilă și ireversibilă a mediului înconjurător”, scrie CNN aici. În consecință, Consiliul Român pentru Publicitate ar trebui să-i interzică RMGC să mai promită, în comunicare, „(re)ecologizarea” zonei, în baza Codului de Practică în Publicitate, capitolul 1, articolul 1.3 („Comunicarea trebuie să evite orice afirmație sau reprezentare care ar putea înșela consumatorii, inclusiv prin omisiune, sugerare, ambiguitate ori exagerare”). Unu: Dezastrul natural va fi ireversibil. Orice angajament legat de mediu nu are cum să fie garantat și verificabil. RMGC, care face doar „angajamente” (proiectul de lege este plin de angajamente) se poate oricând delista și dizolva peste noapte, în stilul FNI. A se studia exemplele giganților mondiali Arthur Andersen, Enron, Lehman Brothers, companii cu raportări credibile și presă internațională favorabilă, dar care au sfârșit cu scandal (manipulare a cifrelor, corupție). Doi: RMGC – și niciun stat – nu are cum să repare un dezastru de o asemenea anvergură, care comportă riscuri de sănătate pentru mediu și pentru populație, pentru că o asemenea exploatare nu a mai fost încercată în Europa. Repet: nu că nu a mai existat, ci nici măcar nu s-a mai încercat (“attempted”), spune Huffington Post, într-un articol din luna iunie, care a avut 53,000 de distribuiri pe Facebook ["Never before has such a big cyanide mining project been attempted in Europe"]. Pe scurt, esența controversei proiectului Roșia Montană – contracarată agresiv de propaganda RMGC – este următoarea: dacă exploatarea va începe și va decurge conform planului RMGC, România va asista la cel mai mare și costisitor dezastru din istoria ei. De ce și costisitor? A se citi proiectul de lege. Există aici un paragraf care dă fiori. Zice așa: „În lipsa unor disponibilităţi financiare ale statului român sau a acţionarului minoritar al RMGC controlat de statul român, GBU se angajează să-i ofere împrumuturi cu dobândă pentru realizarea aportului la capitalul social şi menţinerea cotei de participare la acesta”. De aici rezultă problema numărul 2: RISCUL UNEI CRIZE FINANCIARE CU MULTE NECUNOSCUTE Paragraful din lege nu răspunde la întrebări precum: Care este dimensiunea acestor împrumuturi despre care vorbește proiectul de lege? Dar a dobânzii? Cine o stabilește și cum? Cât de aproape și de iminent este acest moment, dată fiind expunerea de motive a acestui proiect, care spune clar că România este DEJA în impas financiar („România resimte încă în mod semnificativ efectele crizei economice din Europa”). Proiectul de lege nu numai că are probleme de neconstituționalitate, dar aruncă România spre o prăpastie despre care nici măcar nu știm cât e de aproape și de adâncă. Problema numărul 3: RISCUL INFESTĂRII DUNĂRII. “Râurile și izvoarele din regiune, inclusiv Dunărea, ar putea fi otrăvite”, scrie Huffington Post. Nu întâmplător se vehiculează riscul unei „catastrofe internaționale” și în presa românească. Așadar, dincolo de riscurile pentru oameni, recolte, animale, păsări, plante, pești și, mai ales, pentru generațiile care vor veni, România riscă declanșarea unei stări conflictuale fără precedent în istoria sa recentă. Problema numărul 4: are legătură tot cu RISCUL APARIȚIEI UNEI STĂRI DE TENSIUNE LA NIVEL INTERNAȚIONAL, nu numai pe probleme de mediu, dar și în ipoteza în care interesul RMGC pentru exploatare nu este aurul, așa cum pretinde. Există ipoteze, păreri și suspiciuni, deopotrivă, că interesul ar fi pentru alte metale, rare și prețioase (uraniu, folosit la fabricarea armelor nucleare) și wolfram, un metal extrem de rar și de scump, care rezistă la temperaturi foarte înalte. Ipoteza există și se bazează pe resursele bogate ale României, greu de egalat în Europa, în așa ceva. Ipoteza este apăsată de oameni. Circulă și în medii restrânse și ridică semne de întrebare. Până la proba contrarie – pe care compania o va controla și comunica, nu opinia publică –, nu putem ignora această ipoteză, dimpotrivă: Beneficiarul acestor metale rare (un stat / un grup de influență) ne va putea arunca, indirect și fără ca noi să putem controla asta, într-o stare de tensiune/conflict la nivel internațional. Nimeni nu poate demonta această ipoteză/temere, acum. “MEDIUM IS THE MESSAGE” Așadar, nu procentul de 6% – și nicio altă cifră, bună sau rea – nu ar trebui să fie subiect de dezbatere și de frământări pe subiectul Roșia Montană. Ar trebui să dezbatem și să luăm în serios ipoteza că ne putem pierde pacea, siguranța, identitatea națională. De ce zic „identitate națională”? Pentru că, permițând acest proiect la Roșia Montană, România va permite un atentat clar la adresa rădăcinilor acestui popor. Nu există argument rațional aici, ci doar elemente ce țin de bun-simț, emoție, discernământ, patriotism și responsabilitate. De ce niciun alt procent/cifră – legate de beneficii, de orice fel – nu ar trebui să fie subiectul de dezbatere și de frământări? Pentru că avem o clasă politică și de business coruptă și coruptibilă; o presă preponderent controlată, care deci dezinformează și picură greșeli în mințile oamenilor; lupte politice care nu se termină; incoerență la guvernare; lideri șantajabili; lecții din trecut pe care statul român ar trebui să le transforme nu în procedură de lucru, ci în icoană. Aceste lecții – trebuie să o spun pe șleau – sunt țepele pe care statul român le tot ia cu diverși parteneri privați, vezi cazul firmei americane Bechtel, flitul dat de Nokia la Cluj, etc. Țepe de miliarde de dolari, pe care doar cetățenii le plătesc, cu taxe, impozite, salarii jenante, condiții proaste de trai. De ce procentele și dimensiunea beneficiilor, de orice fel, nu ar trebui să fie sursă de revoltă, respectiv de dezbatere? Pentru că bolile și cazurile de cancer care pot apărea în urma deteriorării mediului le vom simți pe pielea noastră, dar când va fi prea târziu. De aici, o temere și o poziție exprimate de opozanții proiectului: Viața noastră și liniștea copiilor – acum, dar mai ales când vor fi adulți – nu au preț. Nu sunt de vânzare. Mă întreb: cum vor urmări jurnaliștii din România subiectul, când exploatarea se va fi terminat și ne vom trezi cu hăul în pământ și cu bolile sub ochii noștri? Ciuntit, ca acum? Dar site-urile influente și televiziunile care au acceptat reclamă de la RMGC (care vor mai exista)? Sunt voci care susțin că nu e nimic imoral în a face din RMGC un client de publicitate. Greșit, pentru situația de față, când proiectul este atât de controversat și implică riscuri de sănătate pentru populație, mediu, identitate și relații externe. Greșit, când tonul reclamei este dominant. Greșit, când banii de reclamă (auto)cenzurează jurnaliștii. Studenții la jurnalism și comunicare învață încă din anul I de facultate că “The medium is the message” (mediul este mesajul), teorie formulată de teoreticianul Marshall McLuhan. Teoria este valabilă și pentru reclame, mai ales în cele controversate. Unde duce propaganda RMGC, pentru exploatarea la Roșia Montană? Către o situație extrem de periculoasă pentru libertatea presei, implicit pentru formarea opiniei publice și a influenței politice. Este situația în care o companie preia frâiele de la jurnaliști și dictează funcția de agenda setting a mass-media, despre care învățăm la școală. [compania stabilește agenda publică, am descris mai sus mecanismul prin care RMGC a făcut acest lucru]. Efectul acestui fenomen? Presa zice ce spune compania, oamenii – majoritatea lor narcotizați de mass-media și neinformați – ajung să gândească după modul cum dictează compania, politicienii vorbesc și acționează pentru interesele companiei. [Un exemplu cald: declarația Rovanei Plumb, Ministrul Mediului, potrivit căreia proiectul are șanse să devină „cel mai sigur din Europa". Manipulare și propagandă: un asemenea proiect NU s-a mai încercat în Europa, deci va fi un caz singular, ca impact asupra mediului și sănătății]. Campania Roșia Montană GC este, de departe, cea mai mare, complexă, agresivă, costisitoare și perversă campanie de propagandă din istoria presei și publicității românești, de la Cântarea României a lui Ceaușescu încoace. *** Precizare (1): Nu am fost niciodată și nu mă aflu în niciun fel de relație contractuală sau financiară cu organizațiile, companiile sau persoanele care sunt / se declară împotriva acestui proiect. Nu sunt jucător la bursă, nu dețin acțiuni la RMGC sau la companiile (posibil) concurente acesteia. Precizare (2): În calitate de cetățean român, declar că sunt împotriva acestui proiect. Motive: riscurile de sănătate și de mediu; amenințarea la siguranță; riscul de faliment al statului român. Proiectul de lege este confuz, incert, ambiguu, neconstituțional. Dincolo de aceste motive, consider că românii încă se află sub trauma comunismului. Din punct de vedere psihic, social, politic, mediatic, comportamental. Nu suntem copți pentru o astfel de decizie, cu impact major pentru istorie, natură, economie, identitate și siguranță națională. Nu acum." *** FOTO: Cristian Vasile, sursa: Facebook ***
Posted on: Thu, 12 Sep 2013 06:58:41 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015