Pentru voturi?!!! sau De ce urasc Sistemul!!! Deficitul asigurărilor sociale: Cum s-a cronicizat și cum va înghiți tot deficitul anului 2013 De ce România e stat populist 1. Politica socială de unde nu-s bani Deşi aloca unul din cele mai mici procente din PIB pe protecţia socială (14%), România cheltuie cu aceste prestaţii una din cele mai mari părţi din bugetul real pe care-l poate aduna. Raportate la bugetul de stat, cheltuielile sociale ale României reprezintă mai mult de o treime. Asta e o medie, pentru că în realitate există județe care-și consumă an de an cea mai mare parte din buget pe asistența socială: Ilfov – 62%, Constanţa – 50%, Braşov – 48%, Cluj – 47%, Timiş – 43%, Arad– 40%, Prahova – 40%. (vezi graficul de mai jos) Doi din trei români s-au ales cu cel puţin o formă de ajutor social Ne place sau nu să recunoaștem, fiecare familie din România beneficiază de cel puțin un ajutor bănesc de la stat, fie că e alocația copilului sau subvenționarea încălzirii. Institutul Național de Statistică spune că în structura veniturilor din gospodăriile românești 26,7% (mai mult de un sfert) provin din prestații sociale (mai multe, vezi aici). Un procent care în urmă cu numai doi ani era mai mic – doar 20,8%. (vezi graficul de mai jos) În medie, anul trecut, mai mult de un sfert din veniturile unei gospodării din România provenea din mărinimia statului. (Click pentru a mări) În plus, ca şi număr, 65 la sută dintre români sunt beneficiarii măcar a unei forme de ajutor social, ceea ce duce la o situaţie stranie: practic, chiar şi contribuabilii serioşi îşi fac autoprotecţie socială, statul fiind intermediar: le ia banii din taxe si impozite, şi li-i dă înapoi sub formă de ajutor. S-au acumulat peste 200 de forme de ajutor social, de la autorităţile centrale până la cele locale, în funcţie de ciclurile electorale Potrivit datelor de la Ministerul Muncii, pe baza cărora se alcătuieşie aşa numitul nou Cod Social, la această oră există 202 prestații sociale, unele plătite de la bugetul de stat, altele de la bugetul asigurărilor sau de la bugetele locale. De la alocaţii de tot felul, ajutoare de întreţinere, tichete, cupoane, vaucere, indemnizatii, gratuităţi, ajutoare de hrana, facilităţi fiscale, şi până la finanţarea excepţiilor de la diverse forme de contribuţii sociale, sau acoperirea deficitelor caselor de asigurări sociale, de sănătate sau de şomaj. Instituțiile care țin aceste evidențe sunt și ele numeroase, și comunicarea dintre ele nu funcționează, deși toate sunt de stat. Iată primele 13 ajutoare sociale, din cele 202 de forme de astfel de prestaţii, şi sumele cheltuite, la nivelul anului 2008: Si iată şi cheltuielile, la nivelul anului 2008, cu primele 13 forme de prestaţie socială în România: Alocaţia de stat pentru copii – 3,7 milioane de copii – 646 milioane de euro Alocaţia pentru copii nou-născuţi – 190.640 de copii – 9,9 milioane de euro Trusouri pentru nou-născuţi – 199.856 beneficiari – 7,4 milioane de euro Indemnizaţie pentru creşterea copilului și stimulentul – 196.998 beneficiari – 335 de milioane de euro Contribuţii pentru asigurările de sănătate aferente indemnizaţiei pentru creşterea copilului – 179.070 beneficiari – 32 milioane de euro Alocaţia familială complementară – 506.096 beneficiari – 72 milioane de euro Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală – 189.768 beneficiari – 36 milioane de euro Alocaţia de întreţinere pentru plasament familial – 50.207 beneficiari – 13 milioane de euro Sprijinul financiar la constituirea familiei – 106.464 beneficiari – 19 milioane de euro Ajutoare sociale plătite – 2.685.325 ajutoare efectiv plătite – 91 milioane de euro Ajutorul pentru încălzirea locuinţei – 602.580 beneficiari pentru energie termică – 46,3 milioane de euro/ 789.162 beneficiari pentru gaze naturale – 78,9 milioane de euro/2.603.464 beneficiari pentru lemne și cărbuni -128 milioane de euro Prestaţii pentru adulţii cu handicap – 44.603 asistenți personali – 53 de milioane de euro/ 493.282 indemnizații pentru adulți cu handicap grav – 235,9 milioane de euro/ 590.248 beneficiari de buget complementar persoane cu handicap grav – 114 milioane de euro Burse școlare sociale – 72.633 beneficiari – 2,4 milioane de euro. *(Multe ajutoare sociale sunt date fraudulos - act numit coruptie, iar ele sunt atât de mici încât retragerea lor nu înseamnă economii reale pentru buget Un raport al Direcției de Inspecție Socială din cadrul Ministerului Muncii relevă faptul că 25% din ajutoarele sociale acordate în țară sub formă de venit minim garantat sunt ilegale. Cele mai grave situații au fost constatate la 166 de primării din țară, unde s-a dispus încetarea plăților în absolut toate dosarele de ajutor sociale existente. Raportul mai spune că în perioada 20 mai – 30 septembrie 2010, valoarea sumelor necheltuite ca urmare a încetării din plată a dosarelor VMG se ridică la 1.949.937 lei. Adică mai puţin de jumătate de milion de euro.) 2. Sistemele sociale ale unor ţări Europene. Cum e România pe invers!!! Înainte de-a rezuma funcţionarea generală a sistemelor sociale din câteva ţări europene, să urmărim trendul european al cheltuielilor sociale în ultimiin 10 ani. Evoluția cheltuielilor din 2000 până azi Evoluția cheltuielilor cu protecția socială a fost crescătoare în UE din 2000 până în 2003 de când se menține la valori constante. Din 2006 s-a constatat chiar o scădere a acestor cheltuieli, pe fondul unor creșteri considerabile a PIB, cu precădere în țările baltice și estice Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia. *(Un caz aparte între țările al căror PIB a crescut a fost România ale cărei cheltuieli cu protecția socială au cunoscut rate de creștere mai mari decât rata de creștere a PIB în acești ani.) 3. Cum e sistemul de protecţie socială la alţii Sistemul italian Acoperă mai multe zone de protecție socială, inclusiv ajutorul de șomaj, asigurarea medicală, chiria subvenționată sau bursele școlare. În Italia educația e responsabilitatea statului (cu excepția școlilor vocaționale), inclusiv patru ani de studii universitare gratuite. Sistemul medical e gratuit, dar mai există și taxe pentru anumite servicii. Guvernul oferă locuințe cu chirie redusă pentru categoriile de muncitori cu venituri reduse. Ajutorul de șomaj reprezintă 30% din salariu, pe o perioadă de 180 de zile. Funcționarii publici sunt mai bine plătiți decât lucrătorii din mediul privat. Mamele beneficiază de concediu de maternitate două luni înainte de naștere și trei luni după, cu 80% din salariu. La cerere concediul maternal se poate prelungi cu încă șase luni. Mulți dintre săracii Italiei nu se încadrează în acest sistem național, și rămân la mâna autorităților locale, care furnizează asistență socială familiilor în nevoie, bătrânilor, invalizilor. Sistemul italian se bazează, însă pe mulți voluntari. Sistemul britanic Cuprinde cinci forme de ajutor: bani, asigurare de sănătate, chirie subvenționată, educație gratuită și servicii sociale personale. Cea mai mare este forma de ajutor bănesc, care consumă 10% din Produsul Intern Brut al țării. Sănătatea este gratuită pentru toată lumea, cu mici excepții de servicii medicale taxate. Toți copiii între 5 și 16 ani au dreptul la educație gratuită. Guernul are programe de combatere a șomajului și de creare de locuri de muncă pentru tineri. Sistemul grecesc E un sistem relativ nou, stabilit din 1980. Sindicatele și organizațiile profesionale se ocupă de organizarea „securității sociale”, astfel că oamenii care nu au o calificare sau care nu au contribuit la sistem nu primesc niciun ajutor de la stat. Educația e gratuită și obligatorie de la 6 la 15 ani, iar guvernul a creat școli vocaționale și tehnice pentru a ajuta la profesionalizarea forței de muncă. Sistemul suedez Este cel mai cuprinzător și generos din Europa. Cetățenii suedezi plătesc cele mai mari taxe din lume, dar primesc în schimb educație, sănătate și programe sociale, economice sau pentru vârstnici de cea mai bună calitate. Sănătatea este furnizată în întregime de sistemul de stat, chiar dacă asigurările private nu sunt interzise. Cetățenii au ocazia să opteze între sistemul privat și cel de stat. Sistemul de asistență medicală pentru persoane cu handicap este direcționat către acele instrumente care stimulează individul să fie independent, iar statul plătește anumite alocații de sprijin pentru persoanele cu handicap care necesită un asistent personal mai mult de 20 de ore pe săptămână. Nivelul alocației diferă de la caz la caz, în funcție de numărul de ore lucrate de asistentul personal. Statul mai plătește ajutoare pentru chirie, utilități, mâncare și alte nevoi pentru acele familii aflate în dificultate. Sumele diferă și aici, de la caz la caz, iar programele de asistență sunt astfel concepute încât să ofere ajutor pe perioade scurte, stimulând individul să-și recâștige independența financiară și să evite împovărarea statului cu cheltuieli inutile.
Posted on: Wed, 18 Sep 2013 22:04:43 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015