Pesterile Ialomitei si Ratei din Bucegi duc direct catre interiorul Masivului Bucegi, catre Complexul Salii Proiectiilor! Un motiv pentru care in pestera Ialomitei a fost construit un baraj pentru a opri orice inaintare mai departe! Sa ne aventuram acolo atunci... „ Pestera in care te temi sa intri contine comoara pe care o cauti." Joseph Campbell Cele doua pesteri din Bucegi, Ialomitei si Ratei care duc direct catre interiorul Masivului Bucegi, direct catre Complexul Salii Proiectiilor!Majoritatea speologilor s-au ocupat de incercarea de a bloca deplasarea prin aceste pesteri de la un anumit punct!Simt nevoia sa mai desecretizez si eu niste informatii ce le-am compilat in tot atatia ani in care m-am ocupat de investigarea tunelurilor de sub Masivul Bucegi. Cei care nu ati auzit despre ce descoperire este vorba va invit sa cititi aici pe scurt -> fara-secrete.ro/descoperirea-din-bucegi-din-anul-2003-cea-mai-mare-descoperire-arheologica-de-pe-planeta-si-din-toate-timpurile dar puteti citi si cartile lui Radu Cinamar: Viitor cu cap de mort vol. 1, 12 zile o initiere secreta vol. 2, Misterul din Egipt - primul tunel vol. 3 si Pergamentul Secret vol. 4. ... LA PIATRA TRĂSNITĂ Corneliu Brăneanu, după multe cercetări, inclusiv prin mijloace radiestezice, presupune că o poartă de intrare în reţeaua subterană de sub Omu ar putea fi pe Valea Obârşiei Ialomiţei, într-un loc dominat de o stâncă numită „Biserica Trăsnită” sau „Piatra Trăsnită”, ce se termină brusc, cu un perete vertical, ca un zid de sprijin. La baza acestui perete se găsesc stânci sfărâmate, rezultate, probabil, din excavarea unui culoar de intrare în reţeaua subterană (care uneşte mai multe peşteri din Bucegi), făcut cu peste 40.000 de ani în urmă (datarea a fost făcută prin mijloace radiestezice), care acoperă intrarea. Figurile remarcate de Ruzo în timpul ascensiunii-către Omu ar putea marca verticala pe care se află, la o adâncime de 12 metri, această poartă. Tunelurile de sub munte In acest sens informaţiile care există sunt reduse. În plan subt il, Mihail Sadoveanu a arătat că poienile sunt locuri de trecere într o lume paralelă cu mai multe dimensiuni. Plecând de la constatarea diverselor studii de natură diferită făcute până în prezent, apare ca evidentă prezenţa unui munte acolo unde ne referi m la volume subterane. Munţii Bucegi, dintre toţi ceilalţi ai României, ocupă un loc special, în acest sens. În primul an de domnie, la 5 august 1866, regele Carol I a şi vizitat Mănăstirea Sinaia, după ce, încă înainte de această dată, parcursese cîteva trasee în Bucegi. Punându-se problema construirii unui palat regal, amplasamente iniţiale ca cele de la actualul schit Cetăţuia de lângă Mănăstirea Ciolanu sau de pe Valea Doftanei de la Glodeasa, au fost eliminate din diferite motive. Castelul trebuia să ajungă în Bucegi, unde a şi fost inaugurat la 7 noiembrie 1883. În el a locuit Regina Elisabeta care, având o sensibilitate deosebită, a fost atrasă de la început de misterele Bucegilor pe care i-a parcurs deseori, culegând de la localnici numeroase legende. Tocmai ea a fost persoana care a lansat ipoteza, pe baza acestor legende, că sub platoulBucegilor ar putea exista domenii subterane. În cartea sa, “Poveştile Peleşului”, în capitolul 2 intitulat Cetatea Babei, se referă la o cetate în inima Bucegilor care ar avea încăperisubterane în care erau depozitate bucăţi de aur enorme, aur exploatat, tot în subteran, de pitici. De atunci, legat de acest subiect, au circulat unele versiuni care nu au putut fiverificate. Personal, acum mulţi ani în urmă, am căutat să stau de vorbă cu un localnic din Buşteni, dar n-am putut obţine nici o informaţie. Despre el se zvonea că, împreună cu alţi doi tovarăşi, ar fi intrat într-o încăpere subterană, unde ar fi văzut mult aur. În anul 1936, în câteva numere din revista “Etudes Traditionnelles” de la Paris, a apărut studiul Dacia Hiperboreană, care, după ce a fost tradus şi în limba italiană în anul 1984 şi republicat în Franţa în anul 1987, a apărut tradus şi la noi, în anul 1994, sub titlul “Dacia Hiperboreană”,în editura Rosmarin. În această carte se scrie: “În plus, Muntele Om este traversat de ogrotă imensă care este una dintre cele mai mari din lume, în sensul că nu i s-a dat de capăt. A fost exploatată pe vreo 30 de kilometri şi atât.” Imperiul subteran bănuit de Ruzo şi Lovinescu ar presupune o reţea complicată de galerii care ar trebui să aibă numeroase puncte de acces. Existenţa unei guri de intrare în subteran la Biserica Trăsnită se pare că este confirmată de inginerul Vasile Ionescu care fusese luat în echipa lui Ruzo tocmai în calitate de mare cunoscător al Bucegilor. Daniel ruzo întrebase dacă se ştia ceva despre Bucegiul subteran şi Vasile Ionescu l-a dus la Biserica Trăsnită, unde au zăbovit mai mult şi s-au fotografiat. Mergând pe această idee, consider că este cazul să fie prezentate câteva peşteri existente în Bucegi, care ar putea foarte bine să fie guri, bineînţeles astăzi astupate, de comunicare cu exteriorul a unor spaţii subterane izolate sau legate între ele prin culoare. Peşterile de sub Vârful Omul Voi începe cu un obiectiv în acest sens, cel mai apropiat de Vârful Omul. Prima peşteră din Bucşoiu. Numită şi peştera de la Valea Pietrelor, se află pe versantul vestic al Muntelui Bucşoiu, al cărui vârf are o cotă apropiată de cea a Omului, adică 2492 metri. Peştera are două intrări foarte apropiate, din care cea superioară se află la cota 2352 metri, adică la 140 metri sub înălţimea la care se află Vârful Bucşoiu. Peştera are o lungime de 373 de metri, prezentând o denivelare de plus 56 de metri, ceea ce o aduce la cota 2406 metri, adică la cea mai mare înălţime la care se află o peşteră activă în România. Pe deasupra, este cea mai rece peşteră fără gheaţă din munţii noştri, înregistrându-se temperatura de zerograde în luna iulie. Peştera a fost descoperită de Emilian Cristea, care a exploatat-o prima dată în anul 1967, împreună cu geograful Vasile Sencu. Cunoaşterea ei mai amănunţită, respectiv cartarea ei, s-a făcut prin nouă deplasări într-un interval de cinci ani, între anii 1981 şi 1986, de o echipă de zece speologi şi alpinişti conduşi de Ică Giurgiu. Pereţii peşterii sunt uscaţi, cu excepţia zonei terminale, unde sunt uzi şi în plus apar două cascade. Trecând peste faptul că este foarte rece, peştera putea fi un adăpost temporar. Masivul terminal Lespezi este bine delimitat de Ialomiţa şi de afluentul ei de dreapta, Brăteiul, care, mai spre izvoare, se numeşte doar Răteiul. Vârful acestui masiv poartă acelaşi nume, Lespezi, şi are cota 1685. Gura peşterii este, evident, pe malul stâng şi are pragul la cota 1080 metri. Din punct de vedere turistic, Peştera Rătei, de altfel greu de vizitat, prezintă ceva cu totul deosebit prin complexitatea şi frumuseţea ei. După cum remarcă ge ologul Dan Patrulius, sistemul subteran al Peşterei Rătei ar putea fi foarte mare. Plecând de la această sugestie, cercetători geologi radiestezişti sau dublaţi de radiestezişti puri trebuie să stabilească dacă fundul galeriilor nu este fals şi dacă lungimea acestora sau a uneia dintre ele să fie mult mai lungă pe sub întreaga ramă vestică a platoului Bucegi, chiar până la Peştera Ialomiţei. Acest tunel ar putea face parte dintr-un vast imperiu subteran realizat de reprezentanţii unei civilizaţii extraterestre în timpuri de mult uitate. Peştera Rătei ar putea fi gura cea mai sudică a acestui imperiu. Printre primele descrieri de peşteri din Bucegi figurează cele cele făcute de Mihai Haret în anul 1924 în lucrarea “Peştera Ialomiţei şi Casa Peştera”. Este vorba de Peştera Pusnicului, o nişă aflată înperetele vertical în care este săpată Peştera Ialomiţei şi aflată în imediata apropiere a intrării acesteia. Mai în aval, în dreptul Cheilor Tătarului, Mihai Haret semnalează Peştera Ursului, care are o sută de metri şi este implantată în Colţul Tătarului, adică pe malul drept al Ialomiţei. A doua peşteră semnalată de Mihai Haret, tot în Cheile Tătarului, avea 200 de metri lungime, dar intrarea nu se vedea. Peştera Ursului din Cheile Tătarului, în apropiere de cea anterioară, se află la aceeaşi altitudine, dar are numai 100 de metri lungime şi o singură intrare, de 1,60 m. înălţime.
Posted on: Fri, 26 Jul 2013 15:37:23 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015